clic pe poză pentru citirea întregului articol
*
clic pe poză pentru comenzi
- pentru miercurea fără cuvinte
Ebook cu loldilal (înfloreşte în mai!)
Floarea de Loldilal la Final Frontier
Fiindcă “reclama e sufletul comerţului”, fiindcă eu vând ceea ce scriu (traducând sau inventând) şi fiindcă “pierzi, câştigi, negustor te numeşti”:
Jurnalul motanului Pandalie – 2 – Pe lângă cine ai trecut azi?
(psi-luneală)
Păi, dacă întrebarea asta e pentru mine, aş putea spune că:
În dimineaţa asta, am trecut de n-şpe ori pe lângă frigider. Fiindcă ştiu că înăuntru e ficat proaspăt, mâncarea mea preferată! De-aia am şi mieunat la uşă – până am răguşit, şi-au început să mă doară până şi mustăţile… Da’ cine să m-audă? Nelu e la serviciu (până una-alta, el ne ţine pe toţi), iar Ilian îi citeşte lui Fane “Capra cu trei iezi”. Da’ i-o citeşte de fiecare dată altfel, pune de la el, inventează, şi lupu’ scapă de fiecare dată teafăr, de fiecare dată în alt fel… (Cititorii poveştii mele[1] ştiu de ce! 
) Aşa că Fane e în culmea fericirii şi ne-a anunţat solemn că Ilian e unicu’ lui prieten adevărat…
În drum spre fereastra deschisă, aia care dă în curtea din dos, am trecut pe lângă perechea de izmene în care s-a transformat Flory, Florica Podoabă… După ce s-au bătut pentru ea (ocazie cu care sărmana s-a mai descusut niţel), fiindcă voiau amândoi s-o îmbrace, Fane şi Ilian au abandonat-o pe covor, în mijlocu’ camerei… (Ştiu că, dacă nu mi-aţi citit povestea[1], din chestia asta n-aţi înţeles nimic, da’ n-am ce vă face! O să vă explic când oi avea mai mult timp!)
În curte am trecut pe lângă şobolanul Gherase. Ne-am salutat politicos, fiindcă, după modelul colegelor mele de carte, nevestele din “Paradisul bărbaţilor”, am încheiat şi noi un pact de neagresiune. Şi pe urmă ne-am văzut fiecare de drum.
Am trecut şi pe lângă Delia, pisica babei grase – adică a doamnei Colăcescu (un nume predestinat, ca să zic aşa, cred că de-aia s-a umplut de colaci de grăsime). Dar, Dumnezeule al tuturor felinelor, frumoasă făptură! Delia, nu Colăceasca! Mare păcat că sărmana (tot despre Delia vorbesc) a fost sterilizată. Dacă mă-ntrebaţi pe mine, mai bine-o sterilizau pe babă, pe Colăceasca, înainte de a le aduce pe lume pe ţaţele alea două, fetele ei, de-acuma deja muieri bătrâne şi… nesuferite – asta ca să mă exprim elegant!
Când am condus-o pe Delia acasă, mai trecut şi pe lângă Tase, dulăul Colăceascăi, şi mătăhălosu’ a-nceput să latre ca tembelu’, cum face de fiecare dată când mă vede, şi să se smucească-n lanţ, şi eu m-am apropiat, aşa, de-al dracului, pân’ la doi centimetri de locu’ unde-l opreşte pe el lanţul ăla, şi l-am stupit ca…
Ei, da’ las’ că vă mai povestesc altădată! Acu’ tocmai s-a-ntors Nelu, şi ăsta-mi deschide cu siguranţă frigideru’ şi-mi dă o bucată mare de ficat! Aşa că uraţi-mi poftă bună şi, ca să nu vă plictisiţi cât mănânc, daţi o fugă la psi şi cutreieraţi tabelul cu link-uri de-acolo, ca s-aflaţi cine pe lângă cine a mai trecut azi. Lectură plăcută!
[1] ”Revelion cu Scăunel şi Pisică”, inclusă în volumul Floarea de Loldilal 
, la p. 316.
Miao, eu sunt motanul Pandalie!
Salut voios de motan năzdrăvan!
Sunt Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan cu “mutra bicoloră”, domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
- la pagina 316 a volumului Floarea de Loldilal .
Pentru început, le spun bun găsit membrilor clubului psi prezenţi azi la “datorie”:
| 1. | tibi | 2. | lili3d |
| 3. | dor | 4. | tibidoi |
| 5. | Scorpio | 6. | cita |
| 7. | psi | 8. | Dictatura Justitiei |
| 9. | Dia na | 10. | Gara pentru doi |
| 11. | La Fee | 12. | Max |
| 13. | roxana |
Îi salut, fireşte, şi pe cei care n-au participat astăzi la joc, şi pe toţi cititorii blogului
Şi anunţ pe toată lumea că de-acum înainte îmi voi scrie singur, aici, jurnalul şi cugetările.
Iar ca să mă cunoaşteţi mai bine, vă invit să citiţi (dacă nu cumva aţi făcut-o deja) cele trei postări deja publicate care se referă la mine:
Jurnalul motanului Pandalie – 1 – Introducere
(cu o duzină de cuvinte impuse)
Dacă mi-aţi citit povestea, ştiţi că am fost cândva un om de valoare şi de acţiune – tehnician-proiectant, adică
Ştiţi şi că m-am transformat în motan în ultima zi a anului 2000, când aşteptam Magnificul Moment al Sfârşitului alături de toţi cei care-mi împărtăşeau credinţa – ni se spunea „Propovăduitorii Sfârşitului Lumii”. Sperând din tot sufletul că de Clipa cea Mare nu ne mai despărţeau decât câteva minute, am fost atât de copleşiţi de emoţii şi de presimţirea apropiatei beatitudini, încât ne-am pierdut şi echilibrul, şi coeziunea interioară, şi coerenţa macroformei materiale. Am intrat într-o stare de confuzie care a atins paroxismul doar preţ de o fracţiune de secundă – suficient pentru a ne pune în situaţia de a nu mai putea regăsi decât un echilibru parţial stabil în aceste forme improprii, dar care, pe moment, ne-au fost cel mai uşor accesibile… Pe scurt, de atunci eu, Ilie Pandalie, sunt motan, iar nevastă-mea, Neaga, zisă acum Lemnoasa, e scăunel cu trei picioare…
Celor care n-au citit despre mine, care nu ştiu nici măcar cum am ajuns să am un al treilea copil, un fiu adoptiv (Ilian) care a fost cândva fată (Liliana), dar care acum e o adevărată imagine a mea din momentul când abia ajunsesem la maturitate, trebuie să le spun că, pe vremea când eram biped, am dat dovadă şi de o mare sensibilitate – am scris versuri! Şi, de când cu Ilian, am reînceput să scriu – adică îi dictez lui! M-am tot gândit ce să-i ofer în schimb – pentru efortul depus – şi m-am decis să-i îngădui să publice versurile – sub noul lui nume, Ilian Pandalie! O să-ncepem cu un volum de poezii pentru copii, pentru că mă inspiră mai ales Fane, zis Şmenaru, prăpăditul de fiu-meu (mezinul), care nu-i numai idiot, ci şi cleptoman! Şi iată rezultatul – îngăduiţi-mi să vă ofer o mostră:
Fane a furat un măr
Mare, roşu şi frumos.
Şi s-a tras sigur de păr,
Tontu’, când l-a scăpat jos!
Vai, sărmanu’ retardat!!
Mărul roş, plin de noroi,
Credeţi că şi l-a spălat?
Nu! L-a dus drept la gunoi!Dar am de gând să abordez, cât de curând, şi alte subiecte: am să povestesc cum m-am adaptat, ajungând să mă simt bine în blana mea de motan, am să descriu zadarnica luptă a câinilor pentru libertate, am să povestesc despre suferinţele scăunelului care îmi e consoartă (acum n-o mai doare spatele – fiindcă n-a fost în stare să se transforme baremi într-un scaun cu spătar, o înjunghie, pe rând sau simultan, cele trei picioare)… şi aşa mai departe.
Ei, ca să fiu sincer, cred că nu va fi vorba numai de versuri. O să scriu şi proză, aici, în jurnalul meu. În concluzie, fiţi pe fază! Ştiu că sună a laudă de sine, da’ zău că am de spus lucruri interesante!
Cu aceeaşi duzină de cuvinte au mai jonglat şi alţii. Puteţi ajunge uşor la oricare dintre ei, fiindcă toate drumurile pleacă de la psi!
Dezminţire
Am auzit de două ori, într-un interval de două săptămâni, un zvon pe care ţin să-l dezmint:
Floarea de Loldilal, volumul meu de povestiri, a apărut la Nemira pur şi simplu fiindcă editura a considerat că merită publicat, şi NU ca urmare a unei înţelegeri de genul: „voi îmi publicaţi poveştile şi eu nu vă mai cer banii datoraţi pentru traduceri”. Nici vorbă de aşa ceva. Nemira îmi datorează în continuare bani pentru traduceri, fără niciun rabat (de aceea, după cum se poate vedea aici, în ultima vreme am şi tradus mult mai puţin pentru această editură), şi mi-i şi plăteşte – cu ţârâita, dar mi-i plăteşte.
Iar dacă vreţi să ştiţi de ce mi-am trimis poveştile la Nemira, ei bine, am făcut-o pur şi simplu la plesneală, am încercat marea cu degetul, după ce m-a enervat o altă editură, care m-a dus cu zăhărelul, aşa cum am povestit, indirect, aici. Şi chiar ţin să-i mulţumesc (sincer) pe această cale editurii cu pricina, fiindcă, dacă n-ar fi tergiversat lucrurile, n-aş mai fi avut acum un volum publicat în colecţia Nautilus – o colecţie care înseamnă foarte mult pentru mine, căci mi-a oferit nenumărate ore de lectură plăcută.
Eu atât am avut de spus - şi stau prost la capitolul timp, aşa că acest articol al blogului nu acceptă comentarii.
Panglica de catifea
(cu o duzină de cuvinte impuse)
Adaos orgolios la faţa rotundă a unei păpuşi cu gropiţe în obraji, panglica, magie de catifea peste bucle blonde, poartă în ţesătură un curcubeu năstruşnic, diferit de arcul zugrăvit pe boltă de curgerea luminii, dovedind astfel lumii că talentul brut al unui simplu muritor e în stare să creeze depăşind limita banalei imitaţii.
Iar zămislitoarea minunăţiei, cu o panglică de zâmbet – mai orgolios decât l-ar vrea – pe buzele de catifea roşie şi cu un curcubeu de flori în curgerea părului ce-i trece de limita umerilor, îi e adânc recunoscătoare Loenei[1], farmecfăcătoarea care i-a sfâşiat ţesătura viselor. Căci a ajuns în lumea plină de o altfel de magie a făuritorilor de păpuşi după ce femeia înveşmântată în sac pestriţ, în loc s-o primească în ucenicie, a împins-o pe un drum cu totul diferit, gonind-o cu asprimea cuvântului brut prins în vraja rotundă a rimei:
Ştii ce-i magia, draga mea?
Nu-i panglică de catifea!
E-un curcubeu menit s-ascundă
Negreala-n curgerea rotundă
Din ţesătura unui vis
Prea orgolios – şi interzis
Unei păpuşi precum eşti tu;
Căci peste limita lui NU
Nu poţi să treci cu faţa-ţi dulce!
Te pierzi pe drumul brut ce duce
Către tărâmul diferit
Unde ucizi ce ai iubit!
[1] Personaj din „Râpa Amăgirilor”, a şasea poveste din volumul Floarea de Loldilal p. 142
*
Dacă vreţi să ştiţi cine s-a mai jucat cu aceeaşi duzină de cuvinte, mergeţi la psi şi urmăriţi link-urile din tabel. Lectură plăcută!
Ziua Retragerii
Un advertorial în stilul almanahe - care spune multe şi le spune frumos!
(Pentru comentarii mergeţi pe blogul ei.)
Cugetările motanului Pandalie – 2 (cu o duzină de cuvinte impuse)
.
“E nevoie de curaj ca să ieşi din crisalidă fără intenţii deghizate. Fiindcă în lumea asta mai nimic nu merge ca la carte. Se întâmplă atâtea lucruri pe care tu, un biet suflet inocent, iubitor de linişte, le credeai imposibile. Crezi că nu-ţi asumi niciun risc deschizându-ţi sufletul şi te trezeşti deodată într-o agitaţie deplină, datorată tocmai vorbelor sau faptelor pe care ţi le ştii la fel de lipsite de intenţii rele ca iarna de arşiţă. Dar antidotul e la-ndemână. Stai în banca ta, cu obloanele sufletului şi ale gândurilor lăsate, nu te băga unde nu-ţi fierbe oala şi nu-ncerca să le explici troglodiţilor cum se rotesc planetele! Alege drept deviză a vieţii tale Glossa lui Eminescu!”
- din cugetările lui Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )
Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat psi şi alţi duzinari – îi găsiţi în tabel:
| 1. | Carmen Pricop | 2. | dordefemeie |
| 3. | virusverbalis | 4. | Scorpio |
| 5. | vavaly | 6. | Dictatura Justitiei |
| 7. | Irealia | 8. | vânt de toamnă |
| 9. | almanahe | 10. | incognito |
| 11. | SimonaR |
Interviu
Un interviu care n-ar fi existat dacă n-ar fi existat "Floarea de Loldilal"!
Cugetările motanului Pandalie – 1 (cu o duzină de cuvinte impuse)
.
“Fericirea e un port în care eşti singura corabie, căci e numai al tău, şi e la fel de fantomatic ca acel chip vălurit pe care şi-l coboară luna în oglinda apei – vai de tine dacă devii sclavul lui şi te azvârli să-l afli în adânc! Înţelepţii nu-şi fac din căutarea fericirii un model de viaţă, nu umblă după ea pe un traseu bine determinat, descoperit în vreo carte veche. Şi nici nu o aşteaptă. Pentru că fericirea vine când vrea şi când nu te aştepţi, dacă şi numai dacă ştii să-ţi duci traiul pe planeta Pământ bucurându-te de frumuseţea lumii şi savurându-i darurile, printre care parfumul florilor îngheţate de brumar – promisiune de zăpadă proaspătă oferind o nouă prospeţime leşului verii, sub foşnetul năsăliei lui de frunze uscate – nu e nicidecum cel mai lipsit de farmec.”
- din cugetările lui Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )
Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat psi şi alţi duzinari:
| 1. | d’agatha | 2. | Scorpio |
| 3. | virusache | 4. | dordefemeie |
| 5. | Carmen Pricop | 6. | Incognito |
| 7. | Dictatura Justitiei | 8. | almanahe |
Din programul târgului de carte de la Focşani
1. Spicuire din programul târgului de carte de la Focşani:
2. Precizare:
De fapt o să vorbesc în primul rând despre romanul Nu te încrede în nimeni (Gregg Hurwitz), ultimul tradus de mine pentru de editura RAO, lansat la Bookfest 2012 (unde s-a lansat şi Floarea de loldilal) - fiindcă, dintre toate editurile cu care colaborez/am colaborat, RAO este (cel puţin din câte ştiu eu) sigura prezentă la acest târg.
Trei luni, cu rotundu-ntreg
Erau două. Una dimineaţa, una după-amiaza. Una era Rugină, cealaltă posibil să i se fi spus pe-atunci Oţeleanu ori Fieraru, nu m-ar mira. Una se ţine încă scai de amintirile-mi, de pe vremea când literele pentru mine nu erau decât nişte porumbei gri, care-mi ieşeau pe gură fără precizie, şi ea mi ţi-i prindea, şi mi-i îndesa la loc, în cerul palatin, şi din acest motiv n-aveam cum s-o uit.
Nimeni n-a mai scris şi n-o să mai scrie niciodată atât de frumos despre „Floarea de Loldilal” - poate fiindcă nimeni altcineva n-a mai ajuns pe tărâmurile poveştilor mele înainte de a fi aşternute pe hârtie... :)
Despre Floarea de Loldilal
.
Michael Hăulică îşi spune părerea în articolul intitulat “Romane pe scurt” din Dilemateca nr.76 (septembrie 2012) – apărută în numărul din 28 septembrie al Dilemei Vechi.
Iar eu citez, fireşte , ceea ce mi-a picat cel mai bine:
“Ana-Veronica Mircea ar merita să trăiască într-un loc unde un editor, doar citind „Sfinte Dumnezeule!“, „Ghinion“ şi „Rîpa amăgirilor“, să-i poată oferi un contract pentru trei romane pe care să le scrie plecînd de la ele, contractul permiţîndu-i să trăiască doi-trei ani, cît să le scrie. “
ESTE GATA PRIMA ANTOLOGIE „CELE 1001 DE SCORNELI ALE MOSHULUI SF” !!!
Ei bine, prieteni, ceea ce vă promisesem cândva, pe la începuturile rubricii de literatură a acestui blog, este pe cale să devină realitate: prima selecție alcătuită din proze de ficțiune speculativă originale, publicate în 2011-2012 pe blogul Moshul SF, este gata și urmează a fi lansată de către editura MILLENNIUM BOOKS la Târgul de carte Gaudeamus, ediția 2012, ce se va desfășura între 21-25 noiembrie 2012 în cadrul Complexului expozițional ROMEXPO București.
Poate o să spuneţi că nu are nicio legătură cu Floarea de Loldilal.
Eu cred însă că are, fie şi numai tangenţial, fiindcă e tot SF şi fiindcă, pe deasupra, conţine şi o povestire scrisă de acelaşi autor...
