N-arată rău văduva vopsită, nu? Păcat că pe net-ul ăsta nu se simte şi mirozna, fiindcă eu, ca un motan ce se respectă, miros tot ce apare în teritoriu, mai ales când are şi pistol… Nu contează că e un teritoriu virtual, unii servesc aici, de exemplu, micul dejun!
Ce zici, tanti Mariana, motanul Mitrea e de acord cu mine?
Aş fi curios să ştiu şi ce părere au despre lipsa de mirozne a numitului Internet următoarele pisici aristocrate: Nataşa, Missy, Chiţi, Sakura, Pisu, Lucky, Snejinka, Motăniţ, Sasha, Serafina, Grasu, Piţi, Axi, Jazz…şi lista va continua, e posibil să mai fi uitat câteva personalităţi remarcabile… 🙂 Asta e aşa, un fel de leapşă 😆
Are şi motan, pe Piţi Star.
ApreciazăApreciază
Îl ştiu pe Piţi, da m-a gonit Vero de la calculator şi n-am avut timp să-i caut poza 😦
Rămâne pe altă dată…
ApreciazăApreciază
Pingback: Ce-am mai făcut eu « Nataşa
Pingback: Comp-ul din copilărie « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 17 « Ioan Usca
Pingback: Pinguri « Ana Usca
Pingback: Pingul pe i « Ioan Usca
Deci toti s-au dat cu rusul. Asta parca ar fi Lazar, nu mai scapi de el 😀
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Serafina s-a umflat in…blana cand s-a vazut pisica aristocrata! Nu ca n-ar fi stiut, dar ii place sa i se spuna mereu. Cat despre mirozne, pai stii, Griska, Serafina fuge de parfum si adora sa adulmece te miri ce: pantofii cu praf de-afara, tivul paltoanelor, iarna, sau chiar punga in care punem gunoiul pentru a-l duce afara…aristocrata cu gusturi …reale! Pupici pe mustatile lungi! PupiMiauuuuuuuu! 😛
ApreciazăApreciază
Te rog să-i spui Serafinei că, după părerea mea de miorlăitor, pe net ajung numai pisici aristocrate, care au cel puţin câte un biped în slujba lor 🙂 Şi bipezii ăştia ne slujesc fără să ceară plată, din pur devotament faţă de noi, lorzii cu blăniţă moale, gheruţe, perniţe şi mustăţi 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Hai să nu dăm titlu azi. « Oana Stoica Mujea
da’ eu de locul ăsta de ce nu ştiu?
eram plecată din virtual şi nu ştiam de mine, numai aşa-mi explic
nţ, nţ, nţ…
ce omiţi dom’le:)
ApreciazăApreciază
Iată că ai aflat 🙂
Iar noi, corporaţia Link-Ping, l-am trecut pe „Lenesrau” în blogroll, ca să ţinem minte să-l vizităm şi să-l ping-uim de acum înainte! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 18 « Ioan Usca
Aşadar Grasu’-Compasu’ este un ilustru necunoscut?
ApreciazăApreciază
Vai de mine, vai de mine, am uitat de Grasu – probabil fiindcă nu are un blog al ei… 😛
Dar să ştii – să ştie toată lumea că am pus puncte puncte în coada listei fiindcă eram sigur că am mai uitat pe cineva… 🙂
Îmi repar greşeala cât de curând… 🙂
ApreciazăApreciază
Grasu’ nu se supără decât atunci când cere mâncare şi nu-i dă nimeni. Atunci supărarea este evidenţiată prin aplicarea unei bătăi subsemnatului. 🙂
ApreciazăApreciază
Bine face Grasu – bipezii trebuie să îndeplinească dorinţele pisicilor cât ai clipi! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 1 « Ana Usca