Elucubraţii – Mutare disciplinară

poză emailată

– E o colonie mică. Cum de aţi acceptat să veniţi tocmai aici, domnule doctor? întrebă administratorul, un bărbat între două vârste, cu un început promiţător de burtă şi cu o chelie deja bine conturată.

– Mică?! De ce spuneţi asta? se miră doctorul – şi imediat zâmbi, mulţumit de sine, fiindcă tocmai reuşise să înlocuiască răspunsul cu o întrebare. Eu văd un dom mare, curat şi foarte bine întreţinut! Şi fete taare frumoase!

Luându‑şi un aer de falsă modestie, administratorul zâmbi la rândul lui, extrem de încântat de impresia bună pe care o făcea fieful lui – cel puţin la prima vedere.

– Da, domnule doctor, e un dom mare, şi eu mă străduiesc din răsputeri pentru ca organizarea şi aspectul să nu lase câtuşi de puţin de dorit. Însă e singurul dom al coloniei. Singurul, înţelegeţi? Şi nici nu e suprapopulat. Pe aici nu sunt decât mineri şi terraformatori – şi nu toţi au familie. Avem mai degrabă cupluri homosexuale, deşi există şi bordelul, şi fetele de la bar, şi cele de la hotel… Hotelul nu e mare, turişti nu vin mai de loc, dar mai pică câte un afacerist, câte‑un aventurier, câte‑un reprezentant al oficialităţilor. Mă rog, oficialii sunt şefii mei, îi cazez în casa de oaspeţi a Administraţiei, unde puteţi sta şi dumneavoastră până ce vă alegeţi şi vă amenajaţi una din locuinţele disponibile. Puteţi sta în vecinătatea artiştilor –avem doi pictori şi o sculptoriţă, sau printre rentieri – ăştia sunt cam o duzină, oameni de treabă, dar ciudaţi, după părerea mea. Cum se poate ca un tip plin de bani să‑şi stabilească reşedinţa tocmai aici, pe coclauri? Sunt mai ciudaţi decât călugăriţele – avem şapte, şi‑au încropit un minischit în extremitatea nordică. Şi mai e şi pustnicul, un nebun care şi‑a construit un minidom în munţi, la vreo cinci kilometri de mină… Oricum, revenind la locuinţă, eu v‑aş sfătui să optaţi pentru una din zona noastră, a celor din administraţie, dar, fireşte, alegerea vă aparţine… Şi, apropo de alegere, tot nu pricep cum a putut un băiat tânăr şi chipeş ca dumneavoastră să aleagă colonia noastră… Nici n‑am mai avut doctor de trei ani, de când a plecat domnişoara Alice Bell, o femeie deosebită… A plecat fiindcă a fost promovată…

– Cum aţi spus?! tresări doctorul. Alice Bell?!

– Da, chiar aşa, confirmă administratorul, şi adăugă, însufleţindu‑se: O cunoaşteţi?

– Mda, mormăi doctorul. A fost şefa mea, pe Terra Nova…

– Aha, înseamnă că v‑a povestit despre colonia noastră… Sunteţi cercetător, savant, nu‑i aşa? Aţi venit, de fapt, ca s‑o studiaţi pe Ea, nu‑i aşa?

– Pe ea?! se strâmbă doctorul. Care ea?

– Pe Eash, minunea şi blestemul nostru! exclamă administratorul. Vreţi să spuneţi că nu v‑a povestit domnişoara Bell despre vrăjitoare?! se interesă, mai degrabă dezamăgit. Aşa îi spunea domnişoara, vrăjitoare. E…, a fost o biată orfană – taică‑su a murit în primul accident din mină, la nici o lună după ce după ce maică‑sa fugise cu o şatră de ţigani, singura care a trecut vreodată pe aici. Cred că şi ea, maică‑sa, era ţigancă. Iar Eash a crescut cum a putut, din mila unuia sau a altuia, şi s‑a făcut frumoasă – frumoasă cum n‑am mai pomenit, Doamne păzeşte! Şi aşa a rămas, domnule doctor, frumoasă şi tot tânără, Doamne păzeşte! Domnişoara Bell spunea că are legătură cu faptul că doarme numai sus, sub cupola domului – mă rog, avea dumneaei o teorie, despre nu ştiu ce radiaţii. Da’ tot nu putea să explice de ce, de când s‑a stabilit Eash acolo, ne ocolesc meteoriţii. Nimic, de ani de zile, ca şi cum ceva, ca un soi de câmp de forţă, le-ar devia traiectoria, înţelegeţi?

– Aha, făcu doctorul, de asta domnişoara Bell îi spunea vrăjitoare?

– A, nu…! Fiindcă vrăjeşte bărbaţii. Toţi aleargă după ea ca nebunii… Şi eu, acum zece ani, când am venit aici, am păţit‑o… Şi nemernica nu respinge pe nimeni, îi lasă pe toţi să creadă că e foc de îndrăgostită… Până într‑o bună zi, când te simţi în culmea fericirii, fiindcă ea ţi se oferă pentru prima oară, şi când, dintr‑o dată, nu mai poţi s‑o atingi… Ceva, ceva invizibil, ca un soi de câmp de forţă, te opreşte la câţiva milimetri de ea… Şi ea e acolo, înăuntru, goală, pe de‑o parte făcându‑ţi semne îmbietoare, pe de alta bătându‑şi joc de neputinţa ta… Ce mai, pe unii îi scoate din minţi, altora le frânge inima… Eu unul încă nu pot să mi‑o scot din suflet, nu ştiu dacă mă puteţi înţelege… Fiindcă, abia acum pricep, idiotul de mine, probabil că v‑a atras aici zvonul despre comunitatea homosexuală…

– Eu, homosexual?! se  scutură doctorul. Doamne fereşte!

– Vai de mine! Adică…, îmi pare rău pentru dumneavoastră, îl compătimi administratorul. Fiindcă…, oh, ce neatent sunt! Aşa‑i că aţi spus ceva de fete taare frumoase? Nu cumva aţi şi văzut‑o? O brunetă cu ochi verzi, migdalaţi, zveltă, într‑un costum franjurat?

– O, da, oftă doctorul, şi faţa i se aprinse într‑un zâmbet aparte, pe care administratorul îl mai văzuse totuşi – de atâtea alte ori, pe atâtea alte chipuri! Cum, prima femeie frumoasă care mi‑a ieşit în cale e chiar… vrăjitoarea? Nu se poate! … Nu se poate! repetă, înnegurându‑se. Căţeaua mi‑a făcut‑o!

– Cine?! exclamă administratorul, în timp ce îl bătea gândul că bietul doctor deja înnebunise.

– Alice! Domnişoara Bell! N‑aţi auzit?! Mi‑a fost şefă! Ea m‑a trimis aici. Mutare disciplinară! „Pentru că mi‑ai frânt inima, afemeiat nenorocit!” Asta mi‑a spus când m‑a expediat încoace!

============

Alte lecturi recomandate (în ordine aleatoare): http://caius67.wordpress.com/2010/05/10/ioan-usca-%e2%80%93-ultimul-mitropolit-%e2%80%93-28/, http://anausca.wordpress.com/2010/05/10/ioan-uscaioan-traia-%e2%80%93-comentarii-la-psalmul-35/, http://ioanuscateol.wordpress.com/2010/05/10/comentarii-la-facerea-23-2/, http://ivanuska.wordpress.com/2010/05/10/patriotism/, http://orfiv.wordpress.com/2010/05/10/antoni-slonimski-1895-1976-notes/, http://iulia-diana-mihai.blogspot.com/2010/05/casa-de-nebuni-lui-mcgrath.html, http://cum-va-place.blogspot.com/2010/05/15-vorbe-in-ploaie.html, http://anavero.wordpress.com/2010/05/10/plansul-nu-dauneaza-sanatatii/, http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2010/05/10/patria/, http://atitudini.wordpress.com/2010/05/10/egalitate-dar-nu-si-pentru-catei-bugetarii-din-companiile-de-stat/

Anunțuri

23 comentarii la “Elucubraţii – Mutare disciplinară

  1. Pingback: Plânsul nu dăunează sănătăţii « Idei Înghesuite

  2. Pingback: Patria. « Gabriela Savitsky

  3. Pingback: Egalitate dar, nu şi pentru căţei (bugetarii din companiile de stat) « Un blog cu atitudine

  4. Pingback: Deşteaptă-te, române! « Noaptebunacopii's Blog

  5. Pingback: Comentarii la Facerea – 24 « Ioan Sorin Usca

  6. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 36 « Ana Usca

  7. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 29 « Caius

  8. Pingback: Duzina de cuvinte – Alt început de poveste | VERONICISME

Comentariile nu sunt permise.