Amiază. Soare – de nu te poţi uita. Vânt – de mult i s-a uitat numele!
Deşertul Nord-Balcanic. A Treia Oază Artificială Experimentală. Grădina de vară a flytelului Ströje. O duzină şi jumătate de mese (tip disc de antigravitaţie constantă) oploşite sub umbrele antiradiaţie, decolorate neuniform şi peticite cu plasturi adezivi made in North Australian Island.
O singură masă ocupată. Cu faţa spre uşă – Winnetou, clonă din generaţia XXXVII. Trecut de prima tinereţe, poartă un costum vetust, de apaş (adică el aşa speră). Bea apă-de-foc scoasă fraudulos din enclava Moscow şi îşi îndeasă în lulea (relicvă descoperită de un arheolog contemporan şi identificată drept „pipa păcii”) vrejuri fosilizate din Ex-Danube-Delta, decontaminate, măcinate şi ambalate de SC Cernavoda SRL.
Cu spatele spre uşă – alien Mhato, arcturusian get-beget, tipul clasic al reptilianului atletic, acreditat pe Terra ca detectiv de rang I al Federaţiei Galactice. Mestecă tutun nutritiv, hipervitaminizat (specialitatea casei) şi scuipă reziduurile toxice în podul labei stângi, unde le mărunţeşte, meticulos, cu ghearele de la dreapta.
Cu stânga spre uşă – alien Sholm, umanoid originar din Capella, exemplar reprezentativ pentru rasa sans-ear, mercenar din mamă-n fiu, proaspăt bodyguard la firma Ströje & Son. Nu mănâncă, nu bea, nu fumează; trage cu coada unui ochi spre uşă şi nu-şi scapă comesenii din ceilalţi doi…
… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (Pavcon, în curs de apariţie)
Pingback: Despărţirea « Ioan Usca
Nu-mi dau cu părerea prea mult. Coincidenţa a făcut ca, în 1970, după ce am citit un text asemănător cu Winnetou, Mannix şi Old Shaterhand, să calc şi eu pe greblă şi să văd cum e, cred că la vreo 48 de ore după lectură. Pricepusem, însă, poanta şi fără exemplificare.
ApreciazăApreciază
Respectivul text asemănător, cu Winnetou, Manix şi Old Shatterhand, este probabil bancul (ideea din „folclorul nou”, deh :P) care stă la baza povestioarei de mai sus 🙂
Toate textuleţele mele din seria „amieze cu alieni şi zăduf/năduf” sunt bancuri gătite în hăinuţe SF 🙂
ApreciazăApreciază
M-am prins, însă mi-am amintit de bancul cu pricina şi de păţanie.
ApreciazăApreciază
Pingback: La mulţi ani, mamă! « Noaptebunacopii's Blog
Pingback: Cea mai frumoasă coadă « Nataşa
Pingback: Dioramă – Sânge balcanic (95) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
🙂 Mi se pare o idee foarte ingenioasă asta cu bancurile în hăinuţe SF!
ApreciazăApreciază
Eu aş vrea nişte bancuri cu pisici…
ApreciazăApreciază
Hm, Grişka, pisicile impun respect, n-ai observat? 🙂 Dacă stau să mă gândesc, nu ştiu niciun banc cu pisici! 🙂
ApreciazăApreciază
Ştiu eu unul, adică… adică e mai degrabă un soi de – hai să-i zicem ghicitoare:
Două pisici stau în capetele opuse ale unui tub gros şi nu prea lung şi se uită înăuntru. Se văd una pe alta, sau nu?
Ştie cineva răspunsul?
ApreciazăApreciază
Nu ştiu, Grişka; spune-mi tu! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu se văd, fiindcă una se uită luni, iar cealaltă se uită marţi! 😆
ApreciazăApreciază
Vezi ce şmechere sunt? 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: De multe ori o usa se deschide spre aceeasi lume « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 47 « Ana Usca
Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 43 « Caius
Pingback: Foame « Un blog cu atitudine
Pingback: Good old days! Episodul 2: Einstein imi citeste blogul! :D « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: Relansarea căderii « Un blog cu atitudine
Pingback: Foame « Un blog cu atitudine | Slabire? Regim? Am slabit!
Pingback: Cai verzi – Sânge balcanic (96) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Lepşesc iar! « joy
Pingback: Cand inima nu renunta la a mai bate « Ҩ Gabriela Elena
Link, dar şi Ping, cât şi Griş, Mariana şi Vero, toţi au o leapşă la mine pe blog. 😀
ApreciazăApreciază
Mulţumim, o să ţinem sfat, să vedem care dintre noi 5 ( :P) o preia. Dar o să se-ntâmple peste vreo 2 săptămîni, cam atât îmi trebuie mie ca să ies din rahat (să ajung cu traducerile cât de cât la zi) şi lor ca să mă tragă afară 😀
ApreciazăApreciază
Eh, Winnetou, my fav hero. Ce vremuri…cand am dat peste carte, iar mai apoi numai indieni vedeam, am citit tot ce am gasit prin librarii/biblioteci de la Karl May 😀
ApreciazăApreciază
Şi mie mi-a plăcut cartea. Cred c-am citit-o de vreo 5 ori 🙂 A fost pe locul 2 (după Cei Trei Muşchetari) în topul meu din prima jumătate a adolescenţei.
ApreciazăApreciază
Pingback: Va vand un pont « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 1 (cu includerea duzinii de cuvinte) | VERONICISME
Reblogged this on ropot de secunde….
ApreciazăApreciază