Elucubraţii – De dragoste

Loc de iubit

– Iubitule! exclamă Regina.

– Poftim? tresări Regele, ostentativ îndatoritor – dar Regina se încruntă, căci îi observase ochii spăimoşi înainte ca el să îşi coboare pleoapele inflamate. (Deşi convieţuiau de trei ani, încă nu reuşise să se obişnuiască cu temperaturile scăzute care constituiau pentru soţia lui o adevărată desfătare.)

– Iubitule…, repetă ea – răspicat, aproape silabisind.

– Da,  scumpa mea, făcu el, mieros – dar evident preocupat să studieze firul lung şi alb care se lăfăia, alături de jilţul ei, pe mocheta pufoasă, ruginie.

– Asta voiam să spun, surâse ea, urmărindu-i privirea. Că năpârlesc. E prima zi a perioadei fertile. Adică e timpul să avem urmaşi. Urmaşi, înţelegeţi, sire?

Regele sări ca ars.

– Doamnă, atât contractul de alianţă cât şi cel matrimonial stipulează însămânţarea artificială, spuse, sperând că vorbea cu demnitate. Medicul Curţii e întotdeauna pregătit să vă ajute, adăugă, după o scurtă pauză, arătând, cu un gest larg, către uşă.

– Sire, ripostă ea, indignată, doar ştiţi că religia mea interzice…

– Despre religie nu se pomeneşte nicăieri, oftă Regele, dar am aflat că, oriunde în lumea civilizată, situaţiile similare se rezolvă renunţând la vechile superstiţii idioate…

– Ia te uită! se zbârli Regina. Va să zică, sire, v-aţi informat! Şi încă fără ştirea mea! Ce spun contractele despre asta?

– Uite ce e, doamnă, zise Regele, cu groaza tremurându-i în glas – şi înghesuindu-se într-un colţ ca să evite atingerea ei drăgăstoasă, ştiu că trebuie să avem urmaşi, că trebuie, conform uzanţelor de pe toate planetele Federaţiei pe care două specii inteligente îşi dispută supremaţia, să facilităm apariţia unei specii hibrid, cea a noilor stăpâni. Dar mai ştiu şi că organele noastre sexuale nu sunt compatibile şi că însămânţarea artificială e singura cale care respectă Drepturile Raţionalilor, pentru că noi, ihomii, nu putem fi de acord cu…

– Cu asta, nu-i aşa? rânji Regina, reuşind să cuprindă în laba ei pufoasă trupul firav al Regelui înfricoşat.

El se zbătu cu disperare, chiţcăind îndelung – şi ea salivă, excitată, recunoscând aşa-numitul ţipăt al ihomului muribund. Şi apucă să vadă ochii lui pleznind de spaimă înainte de a-i reteza capul dintr-o singură muşcătură.

– Noi, alegonii, am considerat întotdeauna capul de ihom o delicatesă, spuse, încă ronţăind, adresându-se trupului celui care-i fusese soţ – după ce îl lăsase să-i cadă la picioare. Fireşte, continuă, privindu-i atentă ultimele zvârcoliri, religia ne interzice până şi plăcerea asta măruntă!… O veche superstiţie idioată, adăugă, râgâind, pe care am nesocotit‑o, aşa cum se procedează oriunde în lumea civilizată! Ce-mi pasă mie că, acum nu ştiu câte milenii, nişte alegone ignorante s-au speriat pricepând că, la trei luni după o astfel de gustare, zămislesc pocitanii? Eu ştiu că-i vorba doar de drăgălaşii pui hibrid, la fel de reuşiţi ca aceia cu care m-ar blagoslovi chinul şi umilinţa însămânţării artificiale!

* * *

Oarece bonusuri: MÂTZO-DUCT…, Capra crapă piatra-n patru, Bine v-am regăsit!, Inocentul – VII, Şşş…

Anunțuri

17 comentarii la “Elucubraţii – De dragoste

  1. Pingback: Elucubraţii – De dragoste - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Pingback: Inocentul – VIII « Ioan Usca

  3. 🙂 Bietul Rege, avea motive să se teamă! O trimit pe Missouri să citească, poate se recunoaşte pe undeva…
    Ce ilustraţie interesantă! 🙂
    P.S. Te-am votat!

    Apreciază

    • Din păcate, trăim într-o lume în care primează legea junglei…

      Iar modul în care se joacă drăgălaşele şi mult îndrăgitele noastre pisici cu şoarecii înainte de a-i înfuleca nu e tot o cruzime? 😦 Ca să nu mai spun că nici măcar nu-i înfulecă întotdeauna, vânează de dragul vânătorii…

      Apreciază

      • Stiu – ca una care, la trei anisori, a fost muscata atat de soarecele pe care incerca sa-l „salveze” din gura pisicii, cat si de pisica respectiva – si nici macar n-a plans de durere ci de mila soricelului si de dezamagirea ca pisicuta ei draga poate ucide – a fost prima intalnire cu asa ceva… Asta in afara lacrimilor din cauza puiutilor de ganina „pescuiti” printre zabrlele tarcului – nu stiam inca sa umblu, eram foarte micuta, pentru ca am fost precoce – pe care, de drag, ii strangeam atat de tare incat mureau iar eu nu mai puteam fi oprita din plans avand, in mod ciudat pentru varsta aia, un puternic sentiment de vinovatie si parere de rau, am amintiri vagi despre senzatia aceea – eu ma topeam de dragul lor si nu voiam decat sa-i „iubesc” si i-am omorat…
        Ulterior, am mai avut si alte „tentaive de „salvare” (din gura pisicii) – printre care si un liliac…
        Asta e viata, natura, a trebuit sa accept… 😦

        Apreciază

        • Mama a „păţit” ceva similar cu povestea puilor de găină – de fapt, singura deosebire e că la ea au fost boboci de raţă… Şi ea era o femeie cu adevărat generoasă şi bună – aşa cum aş vrea să fiu şi eu, dar nu-mi iese întotdeauna… 😦

          Apreciază

  4. Pingback: Pe-un picior de plai… « Noaptebunacopii's Blog

  5. Pingback: Ocupată « Nataşa

  6. Pingback: Colectivizarea pe înţelesul “tuturor”… « Consiliul Naţional al Blogosferei

    • Noi ne jucăm aici de-a schimbul de link-uri şi ping-uri. Dacă asta vrei, e OK.
      Dar nu văd de ce-am adăuga pe cineva pe messenger în schimbul unui link 🙂 (dacă nu te-am înţeles cumva greşit)

      Apreciază

  7. Pingback: Comentarii la Facerea – 42 « Ioan Sorin Usca

  8. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 52 « Ana Usca

  9. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 50 « Caius

  10. Pingback: O dragoste | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s