Episodul 15 – Vorbe în ploaie
– Bine-aţi venit, a spus cealaltă Sushush, şi a zâmbit – cel mai frumos şi cel mai cald zâmbet pe care-l văzusem vreodată, sau poate că mi se părea numai, cu gândul – sau cu speranţa? – că mă priveam pe mine, aşa cum aveam să arăt într-o bună zi, frumoasă ca o zână din poveştile pe care mi le torcea Grysh la ureche în nesfârşitele seri mohorâte de iarnă. Vă aşteptam, a adăugat. Haideţi, intraţi, nu staţi în ploaie.
Avea şi voce dulce, cea mai dulce voce din lume, ca un susur de apă, ca un cântec de leagăn…
– Vorba ei miere împarte, dulce ca vraja de moarte, a şoptit din nou Luck la urechea mea… citeşte mai departe, pe blog sau în format pdf
Pe lângă episodul din povestea noastră, vă sugerez să mai citiţi:
- Romanii din Spania
- Nu vreau!
- Foste, viitoare amintiri 🙂
- Inocentul – 10
- Ioan Usca – Comentarii la Facerea – 9
- Sedinta foto
- Omagiu frumuseţii ce oglindeşte sufletul
- Un semn…
- Una lamuie 🙂
- Ce ne face bărbaţi?
- The League of Extraordinary Disgusting Men
- Masochism
Pingback: Tot de-ale mele, săptămâna asta (21-27.02.2011) | VERONICISME
Tii! ce-mi plac poveştile! ce mult ma bucur ca am ajuns pe acest blog. Povestea aceasta se cere citită pe nerăsuflate !
Pya, Ubru-Cu-Du-Bru, Odena şi Negrush sunt… bineînţeles oaspeţi ce-şi vor povesti aventurile şi întamplările nemaipomenite care i+au adus la palat. Aici vor deveni locatari şi vor primi misiuni palpitante…
Aştept continuarea!!!
ApreciazăApreciază
Bine-ai venit! Te aştept pe „Cum vă place”,unde sper că voi reuşi să adaug încă un episod cel mai târziu la sfârşitul săptămânii viitoare.
ApreciazăApreciază
Pingback: Inocentul – 11 | Caius
Pingback: Iarna. În noi | Gabriela Savitsky
oooooo ce cer! vine furtuna!
Tie îti doresc însa o zi frumoasa si senina! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, asemenea!
ApreciazăApreciază
Pingback: De necrezut: Romania a absorbit doar 10% din din fondurile de la UE
Pingback: Depresie « Ioan Usca
Pingback: Pe cine au deranjat Oana Stancu si Adrian Ursu? « Hai ca se poate!
Pingback: Departe « Cristian Dima
Pingback: Un blog cu năbădăi