„Oyoja Onuk” e o poveste, ca să spun aşa, tangentă la tema judecata, abordată azi de clubul psi.
=====================
Despre Sheagad Hurm se vorbeşte mereu, pretutindeni – dar nu i se pronunţă numele. Oamenii o numesc Vrăjitoarea Roşie – dacă o urăsc mai mult decât se tem de ea, sau Stăpâna Timpului – dacă teama le e mai puternică decât ura.
Doar cei ca Oyoja Onuk nu o numesc nicicum. Pentru că statuile nu pot vorbi, şi ei – exponatele din valea numită Circul Clipelor, la care gloata se zgâieşte cu fascinaţie bolnăvicioasă – par statui de carne bine conservată între ziduri invizibile şi impenetrabile, cadavre rigidizate, cu jalea uitată în ochii larg deschişi şi imobili. Totuşi, minţile lor trăiesc în propriile lor trupuri încastrate în stropi de timp îngheţat – de pildă, al lui Oyoja e captiv în fracţiunea de secundă în care tăişul ghilotinei i-a atins ceafa. Sheagad a oprit cu măiestrie timpul – numai timpul lui – exact înainte ca lama să-i despice pielea, când Oyoja tocmai începea să simtă răceala oţelului aducător de moarte. Trebuia să fie ultima senzaţie din viaţa lui – şi singura conştientizată în acel moment. Dar el e condamnat la atemporalitate. El e prizonierul etern al unei infinitezimale fărâmături a vremii şi are (aproape că a început să guste ironia!) la dispoziţie tot timpul din lume pentru a-şi simţi şi pieptul sfâşiat de gheara groazei, şi balele prelinse pe bărbie, şi udul cald ajungându-i la genunchi, şi necurăţeniile năboind prin sfincterul scăpat de sub control, şi demenţa bulbucându-i ochii şi căscându-i gura spre a slobozi, zadarnic şi iraţional, un urlet amputat…
… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (Pavcon, în curs de apariţie)
=====================
Între noi fie vorba, visez să transform povestioara asta într-un roman. Deocamdată n-am comis decât 2 începuturi, total diferite între ele, aici şi aici.
atemporalitatea ca şi pedeapsă, deşi ideea nu e nouă, mereu am socotit-o ca fiind genială 🙂
frumos!
ApreciazăApreciază
superbă 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că v-a plăcut 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Simţământ cosmic « Ioan Usca
Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 41 « Caius
Pingback: Charging! Do not disturb! :D « Ҩ Gabriela Elena
Pingback: Ce bloguri de politicieni citiţi? « Un blog cu atitudine
Pingback: Judecata « Tiberiuorasanu's Blog
Mi-ai luminat ziua cu povestioara asta. Auzi tu ce răsplată! Hi hi hiii, MORTAL! 😛
ApreciazăApreciază
Am scris povestea pentru un concurs. Şi se apropia termenul de trimitere, şi eu habar n-aveam cum s-o termin… Şi mi-a venit brusc ideea acestei răsplăţi! 😀
ApreciazăApreciază
waw, elucubratii cu… final neasteptat! 🙂
esti mare, ce sa zic, iar povestea… fascinanta!
Dupa ce am citit de doua ori am inteles ca sunt lipsita de imaginatie in asa masura incat nu voi putea scrie niciodata ceva atat de fermecator!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Cita.
Şi, te rog, nu te mai subaprecia 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: psi-words » judecata
Pingback: Poşta electronică – 4 – Un Om cu Judecată | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Provocarea-Judecata « Cataratorii
Pingback: Judecată… « BLOG D'AGATHA
vero, am lăsat special povestea pentru mai târziu, pe seară.. şi trebuie să îţi spun asta, nu cred că am mai spus-o, mă uimeşte şi zâmbesc atunci când citesc numele personajelor tale, ale locurilor. imaginaţia ta este… te admir pentru imaginaţia ta. şi mi-e drag să te citesc. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, psi, mă bucur că-ţi place 🙂
ApreciazăApreciază
Vero, ești grozavă !
Am citit și comentariile celorlalți și văd că eu n-aș prea avea ce să adaug. Mai aștept doar vremea în care să mă pot lăuda cu faptul c-o cunosc pe celebra scriitoare …
ApreciazăApreciază
😳
Recunosc că mi-ar plăcea să vină vremea aia, dar…. speranţele sunt slabe 😦
ApreciazăApreciază
Am recitit și m-a impresionat din nou. Ești nemaipomenită !
ApreciazăApreciază
😳 Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Vero,fir intins in continuare!Cred c-o sa fie cava fain, daca vede lumina tiparului! :))
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Virusache 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: “Rugaciunea unui judecator “ « Dictatura justitiei
Pingback: Judecata « Abisuri
Bună ziua
Mă iertați că vă deranjez, vin cu rugamintea la d-voastră să ne sprijiniti cu un logo campania umanitară ”Să fim oameni…”( http://safimoameni.blogspot.com/) Dorind din această campanie să ajutam cât mai mulți copii.Aștept răspunsul d-voastră la pagina de e-mail safimoameni@yahoo.com.Vă rog să-mi trimiteți și link-ul blogului d-voastră
Vă mulțumesc frumos!
Împreună putem schimba vieții!
Campanie initiata de site-ul Pantocrator.ro
ApreciazăApreciază
Pingback: -11°C. In Piata Universitatii iarna e ca vara! « Un blog cu atitudine
poveștile tale sunt încântătoare!
Spor la scris romanul! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Hurm-Hurm-Hurm…iaca eu i l-am pronunţat, dar, deh, avantajul de a fi cititor şi nu protagonist:)
ApreciazăApreciază
😆
E bine să profiţi de toate avantajele! 🙂
ApreciazăApreciază
Un final pe măsura povestirii. M-ai transportat din lumea mea cât timp am citit povestirea. Felicitări, Vero !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Zina! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: miercurea fara cuvinte – 40 – amintiri « Rokssana's Blog
Pingback: Iosif şi fraţii săi « Ioan Usca
Pingback: Miercurea fara cuvinte…Villa Escudero Waterfall restaurant « androxa
Pingback: Înarmare până-n unghii? « • Gabriela Elena •
Pingback: Constatare amiabila « Teo Negură – Trafic cu hituri
Pingback: Curtezanele, femei fascinante… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Am descoperit acest blog si am citit povestirea fara sa respir 🙂 Genial!
ApreciazăApreciază
😳
Mulţumesc, mă bucur dacă ţi-a plăcut.
ApreciazăApreciază
La cele doua inceputuri comise, asteptam, macar, un terminat …. terminat! Spor la treaba!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: Fernando Vicente « • Gabriela Elena •
Pingback: Altruism | Caius
Pingback: Crime perfecte « Ilarie
Pingback: Alt joc cu poze – 20.02.12 « Florina Lupa Curaru
Pingback: Vechi scăpărări (190212) | Amintiri din filumenie
Pingback: Lătrături ocoşe (190212) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Clipe încremenite (190212) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Viaţa-n imagini (190212)
Pingback: Judecata umbrei | vantdetoamna
Pingback: Duzina de cuvinte – Judecata umbrei | vantdetoamna