Ciot de poveste: Oglinda – 1

.

A pus o droaie de slugi să frece oglinda, dându-i acel luciu trebuitor pentru o distilare desăvârşită a luminii – până la puritatea unor sâmburi de lacrimă încă neîncolţiţi în suflet –, şi abia apoi s-a dezghiocat din aşternuturi, a simţit temperatura camerei îmbrăţişând-o ca un cocon de mătase răcoroasă, a numărat treisprezece plasturi de gheaţă dantelată de pe ferestre, a-ntors treisprezece pagini din cartea cea mai veche, reamintindu-şi  toate cele treisprezece descântece, şi a privit îndelung, neclintită, imaginea reflectată a trupului ei tânăr şi gol – pentru a sparge într-un târziu cu lovituri înverşunate de pumn cristalul, împestriţând cu mărgele de sânge strălucirea de staniol opac pe care-o căpătase în clipa când s-ar fi cuvenit să-i înfăţişeze ursitul…

Anunțuri