Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 3

Ei, mă apropii de fundul sacului… 🙂 Din cărticica mea au mai rămas patru poveşti despre care nu v-am vorbit încă – şi o s-o fac acum:

13. Scrisoarea lui Zwiat

V-aţi întrebat vreodată cum ar fi lumea dacă am fi telepaţi cu toţii?  Cum v-aţi simţi dacă gândurile celorlalţi v-ar înconjura ca nişte cascade? Dacă la baza comunicării n-ar mai sta cuvântul rostit, ci cuvântul gândit? Dacă v-aţi bucura, savurând o asemenea existenţă ca pe o căpşună şi considerând că astfel chipul vieţii e mai bogat în culori, sau dacă v-aţi transforma într-un căutător al intimităţii pierdute, dacă propriile gânduri expuse nu v-ar face cumva să vă simţiţi ca o căprioară hăituită, dacă nu v-aţi dori să vi le puteţi ascunde sub ceva negru şi opac, ca praful de cărbune, sau să aveţi un cal fermecat, care să vă poarte într-o lume mai calmă, unde, atâta vreme cât nu le rosteşte nimeni, gândurile sunt mute? Şi v-aţi gândit câte avantaje ar avea, într-o asemenea lume, cel care ar reuşi să-şi păstreze gândurile pentru sine, continuând să le audă pe ale celor din jur? 😛

Din toate aceste întrebări, adunate ca nişte cireşe în palma făcută căuş, s-a născut „Scrisoarea lui Zwiat” 🙂

14. Clocitorul Josh

E povestea oferită de Nemira în avanpremieră. Iar de scris am scris-o în 1995 şi am trimis-o, împreună cu surata ei „Oltzii„, la un concurs cu tema „Păsările”, organizat la Atlantykron 95. N-au luat premii, dar au fost publicate amândouă în Jurnalul SF, iar „Clocitorul Josh” a fost selectată şi pentru Antologia SF 2001.

15. Revelion cu Scăunel şi Pisică

E o poveste pe care-am scris-o cu plăcere, în 1996, pe tema „Revelion 2000”, pentru un soi de concurs/antologie. Însă n-a fost acceptată – şi am impresia că antologia cu pricina nici măcar n-a mai apărut. Iar acum o lună am făcut, pe ici, pe colo, câteva modificări (care au preschimbat anul 2000 în 2012), pentru ca revelionul meu cu scăunel şi pisică să-şi poată găsi un loc în volumul despre care vă vorbesc acum. Şi e singura mea poveste în care am inclus versuri – producţie proprie 🙂

16. Floarea de Loldilal

E o poveste care s-a născut în joacă şi a avut mai multe forme şi mai multe titluri. S-a numit mai întâi „Singur în oraş”, apoi „Curăţând oraşul”, apoi „Floarea de loldidal”. În a doua fază am schimbat numele personajelor – chiar sunt curioasă dacă îşi va da (sau şi-a dat) cineva seama care este caracteristica lor comună 🙂

Însă nu o consider cea mai bună povestire din volumul care i-a preluat titlul numai şi numai fiindcă sună mai… SF decât toate celelalte 😛

Şi, oricum, prefer să las cititorii să decidă care e cel mai bun text din volum – cu speranţa că voi avea ocazia să aflu cât mai multe păreri despre roadele imaginaţiei mele 🙂

Lectură plăcută!

Well, that’s all folks! 🙂
Anunțuri

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s