Dacă m-ai cunoaşte…

*

„— Eu sunt, un drumeţ rătăcit.
— De eşti om bun, dă-te aproape de chilioara mea; iară de eşti om rău, du-te departe de pe locurile aceste, că am o căţea cu dinţii de otel şi, de i-oi da drumul, te face mii de fărâme!”

Ion Creangă – Povestea Porcului

Donald e rătăcit, dar nu e nici bun, nici rău – e explorator! 😛 Un explorator al trecutului pierdut în partea necartografiată a continuumului spaţiu-timp, echivalent, în această poveste[1], cu o reţea infinită de lumi paralele.

Şi nu e nici vreun versificator de elită, dar, oarecum şocat de situaţia pare-se foarte avantajoasă în care s-a pomenit din pură întâmplare, a scris versurile unui cântec (la muzică mai lucrează încă) şi m-a rugat să i le postez aici, cu speranţa că, cine ştie, poate i le îndreaptă cineva pe unde şchioapătă prea tare.

Aşadar, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, urmează CÂNTECUL LUI DONALD/ROLAND, cu subtitlul DACĂ M-AI CUNOAŞTE…:

Motto:
Ştiţi, m-am rătăcit.
Sunt irecuperabil,
Dar ce fericit!

Sunt irecuperabil pierdut, da, m-am rătăcit
Când timpul cu spaţiul l-am înnodat… greşit!
V-am pătruns fără voie în casă şi-n pat,
Trupuri calde şi dulci, vis nebun de bărbat!

Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!

Sunt Donald, nu Roland, cum îmi spuneţi voi.
Dacă m-aţi cunoaşte, m-aţi goni înapoi?
Dacă m-ai cunoaşte, tu, Emma, ai vrea –
O, Doamne! – să mai fii trup şi suflet a mea?

Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!

De m-aţi cunoaşte voi toate, soaţe de trup,
Mi-aţi mai da, patru zâne, mângâierile-n grup?
Tu, soaţă de cuget, tu mi-ai mai zâmbi
Dacă m-ai cunoaşte, că nu-s Roland de-ai ştii?

Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!

Dar tu, soţie blondă, vis pentru protocol,
Tu, dac-ai bănui că joc acum un rol,
Dacă, printr-un miracol, ai ştii cam cine sunt,
Mi-ai adresa, în public, sudalme cu glas crunt?

Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!

Iar tu, frumoasă Rachel, soţie-n însărcinată,
Tu, dacă m-ai cunoaşte, de-ai ştii că nu i-s tată,
Tu te-ai feri de mine, pe prunc să nu-l deochi,
Sau, dintr-odată fiară, mi-ai scoate ambii ochi?

Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!

Dar tu, unică soaţă din lumea mea uitată,
Gata să dai divorţ de sosia-mi ciudată,
Dac-ai cunoaşte unde mă aflu eu acum,
Ai lăsa totu-n urmă şi ai pleca la drum?

Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!


[1] „Irecuperabilul Donald”, a zecea poveste din volumul Floarea de Loldilal (p. 256)

Acesta a fost o psi-luneală; dacă vreţi să mai citiţi şi altele, mergeţi la: psi,  scorpiocarmen pricopdragoştibidoralmanahejoravirusachecarmencammely

Anunțuri

55 comentarii la “Dacă m-ai cunoaşte…

  1. Pingback: dacă m-ai cunoaşte… « Almanahe

        • Mă gândii şi io, da ăsta are un „c” în plus!
          Mă gândii şi că respectiva literă o fi lipsind din greşeală, dar cu maestrul google găsii (azi-noapte, înainte de a adormi pe scaun :P), şi brehtian, şi brechtian – aşa că azi, în loc să continui săpăturile, mă gândii că e mai bine să-ntreb 😉

          Apreciază

          • Ce mai contează literele, în ziua de azi… cu sau fără, lipsurile se rotunjesc din ochi, plusurile se panacotează… „las-o, bă, că merge-aşa” – nu? 😉
            Iară dacă stai s-asculţi, nici nu se aude C-ul ăla buclucaş.

            Apreciază

          • Ai dreptate, dar, dacă m-ai cunoaşte, ai ştii că sunt chiţibuşară din fire 😀
            Uite un exemplu: în prima mea zi de şcoală – eram mulţi, cât pentru cinci clase – am fost adunaţi toţi grămadă, şi învăţătoarele şi-au strigat pe rând copii repartizaţi şi au plecat cu ei. Însă eu am fost strigată Ana-Viorica, în loc de Ana-Veronica, aşa că am rămas locului şi am tăcut chitic, gândindu-mă că era vorba de altcineva (deşi fireşte că nu s-a auzit niciun răspuns), şi am rămas la urmă, cu alţi trei-patru tolomaci care nu se prinseseră că li se strigase numele.

            Apreciază

          • cu C, cu C, chiţibuşarilor! dacă m-ai cunoaşte, Dragoş, ai şti că sunt actriţă în real, şi că ştiu să-l scriu pe B.B. corect; Vero, cu C , deci…şi era de bine!

            Apreciază

          • O, dar nici nu m-am îndoit vreodată c-ai şti… Şi ştiam cu ce te preocupi de-a serioaselea, c-ai dat destul „din casă” ca să ❗ mă prind. Doar că am văzut-o pe „tuşa” un pic dezamăgită de hidosul guglă ş-am zis să-i arunc un firicel călăuzitor, dînd vina pe transcrierea pronunţiei pentru lipsa buclucaşei litere… 😉

            Apreciază

          • Google e de vină, l-am găsit şi fără C: „From Brecht to Brehtian : estrangement and appropriation / Christopher J. McCullough – The political dramaturgy of John Arden / Javed Malick” – şi, fiind doar un titlu de carte, nici n-am înţeles mare lucru! 😀 Poate înţelegi tu mai bine, presupun că ai citit mult mai mult decât mine la capitolul dramaturgie 🙂

            Apreciază

          • Nici n-are importanţă, Vero!
            Citind versurile, într-acolo m-am gândit, la Brecht, ca şi atmosferă; mai exact, m-am gândit la Mackye-Şiş(unul mai contemporan, fireşte) din „Opera de trei parale”.

            Apreciază

          • dragoş, prăpăstiosule(ca şi limba ce-o vorghim) dacă rămâne „o, dar nici nu m-am îndoit vreodată c-ai şti” , rămâne că te-ai îndoit, da’ nu are nimic. 🙂

            Apreciază

  2. Pingback: Dacă m-ai cunoaşte… | Joramotive de sărit obstacole

  3. Pingback: Să-ţi moară capra dă pă casă?! « Loc de dat cu capu'

  4. Pingback: Dacă m-ai cunoaşte… « Tiberiuorasanu's Blog

  5. Hmmm, îmi dau seama că manifest tendinţe obsesive 😦 N-am ajuns, din lipsă imensă de timp personal, decât la „Slujbă temporară” şi nu pot nicicum să sar la a 10-a povestire! 😦 Musai să le iau în ordine, aşa că s-ar putea să revin cu un comentariu mai cine ştie când! 🙂 Dar, spre binele meu, mi-am impus să cred că nu mă grăbesc nicăieri, altfel mi-ar fi greu să mă descurc în noua formulă 🙂

    Apreciază

  6. Pingback: Provocarea- Daca m-ai cunoaste… « Cățărătorii

  7. Pingback: Bărbații din viața mea : dacă m-ai cunoaşte… « Dictatura justitiei

  8. Pingback: psi-luneli: dacă m-ai cunoaşte

  9. Pingback: Leapșa pe bloguri: Cine te inspiră? « joy

  10. Pingback: Duzină de cuvinte… de genul SF | FLOAREA DE LOLDILAL

  11. Pingback: psi-luneli: dacă m-ai cunoaşte | psi-words

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s