*
„— Eu sunt, un drumeţ rătăcit.
— De eşti om bun, dă-te aproape de chilioara mea; iară de eşti om rău, du-te departe de pe locurile aceste, că am o căţea cu dinţii de otel şi, de i-oi da drumul, te face mii de fărâme!”Ion Creangă – Povestea Porcului
Donald e rătăcit, dar nu e nici bun, nici rău – e explorator! 😛 Un explorator al trecutului pierdut în partea necartografiată a continuumului spaţiu-timp, echivalent, în această poveste[1], cu o reţea infinită de lumi paralele.
Şi nu e nici vreun versificator de elită, dar, oarecum şocat de situaţia pare-se foarte avantajoasă în care s-a pomenit din pură întâmplare, a scris versurile unui cântec (la muzică mai lucrează încă) şi m-a rugat să i le postez aici, cu speranţa că, cine ştie, poate i le îndreaptă cineva pe unde şchioapătă prea tare.
Aşadar, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, urmează CÂNTECUL LUI DONALD/ROLAND, cu subtitlul DACĂ M-AI CUNOAŞTE…:
Motto:
Ştiţi, m-am rătăcit.
Sunt irecuperabil,
Dar ce fericit!
Sunt irecuperabil pierdut, da, m-am rătăcit
Când timpul cu spaţiul l-am înnodat… greşit!
V-am pătruns fără voie în casă şi-n pat,
Trupuri calde şi dulci, vis nebun de bărbat!
Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!
Sunt Donald, nu Roland, cum îmi spuneţi voi.
Dacă m-aţi cunoaşte, m-aţi goni înapoi?
Dacă m-ai cunoaşte, tu, Emma, ai vrea –
O, Doamne! – să mai fii trup şi suflet a mea?
Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!
De m-aţi cunoaşte voi toate, soaţe de trup,
Mi-aţi mai da, patru zâne, mângâierile-n grup?
Tu, soaţă de cuget, tu mi-ai mai zâmbi
Dacă m-ai cunoaşte, că nu-s Roland de-ai ştii?
Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!
Dar tu, soţie blondă, vis pentru protocol,
Tu, dac-ai bănui că joc acum un rol,
Dacă, printr-un miracol, ai ştii cam cine sunt,
Mi-ai adresa, în public, sudalme cu glas crunt?
Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!
Iar tu, frumoasă Rachel, soţie-n însărcinată,
Tu, dacă m-ai cunoaşte, de-ai ştii că nu i-s tată,
Tu te-ai feri de mine, pe prunc să nu-l deochi,
Sau, dintr-odată fiară, mi-ai scoate ambii ochi?
Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!
Dar tu, unică soaţă din lumea mea uitată,
Gata să dai divorţ de sosia-mi ciudată,
Dac-ai cunoaşte unde mă aflu eu acum,
Ai lăsa totu-n urmă şi ai pleca la drum?
Am nimerit în Ziua Zilelor,
Am devenit favoritul femeilor!
Soţii frumoase am un calup,
Soţii de cuget, de suflet, de trup!
Pingback: dacă m-ai cunoaşte… « Almanahe
brehtian, aşa…super!!!!
ApreciazăApreciază
Recunosc că am lacune (nu ştiu ce-nseamnă brehtian) şi că sunt puturoasă (mi-e lene să fac săpături ca să aflu), da mă consolez cu ideea c-o fi de bine 😀
ApreciazăApreciază
Crecă ar fi nea aista de acilea: Berthold Brecht
ApreciazăApreciază
Mă gândii şi io, da ăsta are un „c” în plus!
Mă gândii şi că respectiva literă o fi lipsind din greşeală, dar cu maestrul google găsii (azi-noapte, înainte de a adormi pe scaun :P), şi brehtian, şi brechtian – aşa că azi, în loc să continui săpăturile, mă gândii că e mai bine să-ntreb 😉
ApreciazăApreciază
Ce mai contează literele, în ziua de azi… cu sau fără, lipsurile se rotunjesc din ochi, plusurile se panacotează… „las-o, bă, că merge-aşa” – nu? 😉
Iară dacă stai s-asculţi, nici nu se aude C-ul ăla buclucaş.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, dar, dacă m-ai cunoaşte, ai ştii că sunt chiţibuşară din fire 😀
Uite un exemplu: în prima mea zi de şcoală – eram mulţi, cât pentru cinci clase – am fost adunaţi toţi grămadă, şi învăţătoarele şi-au strigat pe rând copii repartizaţi şi au plecat cu ei. Însă eu am fost strigată Ana-Viorica, în loc de Ana-Veronica, aşa că am rămas locului şi am tăcut chitic, gândindu-mă că era vorba de altcineva (deşi fireşte că nu s-a auzit niciun răspuns), şi am rămas la urmă, cu alţi trei-patru tolomaci care nu se prinseseră că li se strigase numele.
ApreciazăApreciază
Mi-ai adus aminte de faza de la examen din „Jeux d’enfants” cînd o tot strigau Kawasaki în loc de Kowalski. 😆
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
cu C, cu C, chiţibuşarilor! dacă m-ai cunoaşte, Dragoş, ai şti că sunt actriţă în real, şi că ştiu să-l scriu pe B.B. corect; Vero, cu C , deci…şi era de bine!
ApreciazăApreciază
O, dar nici nu m-am îndoit vreodată c-ai şti… Şi ştiam cu ce te preocupi de-a serioaselea, c-ai dat destul „din casă” ca să ❗ mă prind. Doar că am văzut-o pe „tuşa” un pic dezamăgită de hidosul guglă ş-am zis să-i arunc un firicel călăuzitor, dînd vina pe transcrierea pronunţiei pentru lipsa buclucaşei litere… 😉
ApreciazăApreciază
Google e de vină, l-am găsit şi fără C: „From Brecht to Brehtian : estrangement and appropriation / Christopher J. McCullough – The political dramaturgy of John Arden / Javed Malick” – şi, fiind doar un titlu de carte, nici n-am înţeles mare lucru! 😀 Poate înţelegi tu mai bine, presupun că ai citit mult mai mult decât mine la capitolul dramaturgie 🙂
ApreciazăApreciază
Nici n-are importanţă, Vero!
Citind versurile, într-acolo m-am gândit, la Brecht, ca şi atmosferă; mai exact, m-am gândit la Mackye-Şiş(unul mai contemporan, fireşte) din „Opera de trei parale”.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, comparaţia e măgulitoare! 🙂
ApreciazăApreciază
dragoş, prăpăstiosule(ca şi limba ce-o vorghim) dacă rămâne „o, dar nici nu m-am îndoit vreodată c-ai şti” , rămâne că te-ai îndoit, da’ nu are nimic. 🙂
ApreciazăApreciază
Mai analizează un pic… şi înc-o dată, măi flăcăi… hă-hăăăăi…. 😎
ApreciazăApreciază
Pingback: Dacă m-ai cunoaşte… | Joramotive de sărit obstacole
Pingback: Să-ţi moară capra dă pă casă?! « Loc de dat cu capu'
Pingback: Dacă m-ai cunoaşte… « Tiberiuorasanu's Blog
la ai rai , da cu agheazma! :)) O saptamana faina,Vero! :))
ApreciazăApreciază
Faină să fie pentru toată lumea, Viru-Sake! 🙂
ApreciazăApreciază
Am totuşi o nedumerire: Donald/Ronald ăsta, are cumva origini maramureşene? 🙄
ApreciazăApreciază
Nu ştiu, fiindcă totul se-ntâmplă tocmai 2777… Mai întreabă-mă atunci! 🙂
ApreciazăApreciază
începi să pui floarea de loldilal în vers? 😀
ApreciazăApreciază
Nu, fac doar ce-mi trece prin cap pe moment… 😀
ApreciazăApreciază
o faci foarte bine, vero! 🙂
ApreciazăApreciază
😳 Săru’mâna. psi!
ApreciazăApreciază
Hmmm, îmi dau seama că manifest tendinţe obsesive 😦 N-am ajuns, din lipsă imensă de timp personal, decât la „Slujbă temporară” şi nu pot nicicum să sar la a 10-a povestire! 😦 Musai să le iau în ordine, aşa că s-ar putea să revin cu un comentariu mai cine ştie când! 🙂 Dar, spre binele meu, mi-am impus să cred că nu mă grăbesc nicăieri, altfel mi-ar fi greu să mă descurc în noua formulă 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt întrutotul de acord, nu e absolut nicio grabă, poţi să revii oricând 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Provocarea- Daca m-ai cunoaste… « Cățărătorii
Ți-am pus una dintre fotografii ca banner. Mi-a plăcut mult de tot pentru că se asorta cu motanii mei.
Abia aștept prima lună de dirigenție ca să-mi cumpăr cartea ta și atunci să vezi comentarii…
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-a plăcut poza, dar, dacă vrei şi nu ţi-e greu, pune-i şi un link către carte (http://www.nemira.ro/nautilus-sf/floarea-de-loldilal–2017).
Iar comentariile le aştept cu mult interes…
ApreciazăApreciază
Unde trec acest link ?
ApreciazăApreciază
La “Link URL”
ApreciazăApreciază
După ce mă trezesc o fac.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Unde găsesc link-ul URL ? Dă-mi, te rog , indicații clare !
ApreciazăApreciază
Dacă ai postat poza cu widget-ul „imagine”, te duci din nou la widget-uri, dai clic pe widget-ul în cauză ca să se deschidă ferestruica lui cu setări şi vezi că deasupra ultimei casete de text de jos scrie :”Link URL (when the image is clicked): „. Şi treci link-ul dat de mine în caseta respectivă.
Dacă ai pus poza în alt mod, las-o baltă, nu-i chiar atât de important 🙂
ApreciazăApreciază
Am reușit. Sper să nu uit cum am făcut.
ApreciazăApreciază
Merci 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Bărbații din viața mea : dacă m-ai cunoaşte… « Dictatura justitiei
Aştept volumul de versuri la următorul Bookfest. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu aş prefera să fie un roman! 🙂
De versurile mele nu sunt destul de mulţumită ca să mă duc cu ele la o editură.
ApreciazăApreciază
Şi uite aşa a ajuns Ronald-Donald din irecuperabil, cu ajutorul minunatelor lui noi soţii, poet şi compozitor… :))
ApreciazăApreciază
Păi da, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: psi-luneli: dacă m-ai cunoaşte
no, io stiu ca nu-s chiar asa rea, dar ma tem ca acea căţea cu dinţii de otel nu stie inca, asa ca mai bine o sterg pana nu-mi rupe ciucurii 😆
ApreciazăApreciază
Nicio teamă, nu eşti în pericol, căţeaua nu poate ieşi dintre ghilimele! 😆
ApreciazăApreciază
Un schimb de linkuri v-ar interesa? 3-way link exchange. Eu v-am adaugat pe http://revistadenunta.ro, iar dv, daca vreti, ma puteti adauga cu http://uzinadeganduri.ro
ApreciazăApreciază
Nu, mulţumesc, nu mă interesează. Nu mai fac schimb de link-uri.
ApreciazăApreciază
pfui, m-ai mai linistit, atunci mai stau pe aici sa adulmec nitel 😉
ApreciazăApreciază
Adulmecare plăcută – eşti în siguranţă! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Leapșa pe bloguri: Cine te inspiră? « joy
Pingback: Duzină de cuvinte… de genul SF | FLOAREA DE LOLDILAL
Pingback: psi-luneli: dacă m-ai cunoaşte | psi-words