Motto:
Nu contează că
am fost odată prieteni…
Trădarea costă!
.
– Dumnezeule, Gom! exclamă bătrâna Hilde, după ce se dezlipi de rotocolul transparent pe care îl croise, cu poala şorţului, pe geamul murdar. De ce‑or fi crezând proştii ăştia în reclame?!
Încântat, Gom îşi frecă palmele grăsulii.
– Câţi vin? întrebă, înveselit.
– Trei. Mulţi pentru hârbul care i-a adus! L-am zărit asolizând pe platou acum o oră.
– Doar trei! se posomorî Gom. Oricum, se răsti, nu sta, babo! Deschide uşa, zâmbeşte‑le – şi ţine‑ţi gura!
– Păcătosule, mârâi Hilde, încruntându‑se, dar nepotu‑său o privi chiorâş, şi ea, amintindu‑şi că, de vreo trei ori, chiar o bătuse, înălţă din umeri şi se grăbi să-i facă pe plac…
… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (Pavcon, în curs de apariţie)
____________________
Povestirea se încadrează în categoria psi-lunelilor, alături de cele semnate de psi şi de ceilalţi membri ai clubului care-i poartă numele (almanahe, jora, viru-sake, scorpiuţa, carmen-dictatura, Carmen Pricop, Tibi, dor de dragoste, SimonaR, cammely, anacondele, drugwash)
Na, şi ziceam să dăm o fugă la mare… nu mai vreau! 🙂
ApreciazăApreciază
Dacă nu umbli după gosub nu e nici un pericol 😀
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Tiberiuorasanu's Blog and commented:
Mai pune şi tu mîna, pe o carte! 🙂
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Am dat povestea mai departe! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
trebuie să te citesc pe îndelete, vero! 🙂 revin mai pe seară să fur idei! 😀
ApreciazăApreciază
Ahaaa, aşa carevasăzică! 😆
ApreciazăApreciază
venit, topit…. îţi iubesc poveştile şi ştii! 😳
trei perle din acelea mari ai de la mine!
ApreciazăApreciază
😳 Săru’mâna!
ApreciazăApreciază
Nu contează că
am fost odată prieteni…
Trădarea costă! 😆
suna a razbunare 😉
ApreciazăApreciază
Întocmai! În ton cu povestea!
ApreciazăApreciază
Pingback: Am fost odată prieteni « Almanahe
Pingback: Am fost odată prieteni | Joramotive de sărit obstacole
bine că nu scria „SULA”, cad literele bine câteodat’, ca şi prieteniile. 🙂
ApreciazăApreciază
😆
Ar fi putut să scrie şi aşa – m-am gândit… şi m-am răzgândit! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Poşta electronică – 26 & psi-luneală: Am fost odată prieteni | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Am fost odată prieteni… « Loc de dat cu capu'
Pingback: Provocarea-Am fost odată prieteni « Cățărătorii
Promiți că atunci când te superi pe mine nu mă dai oltzilor ? Mi-e frică !
ApreciazăApreciază
Promit!
ApreciazăApreciază
Zi-mi ca Oltzii stau numai in Olt ca sa pot sa merg maine la plaja linistita 😀
ApreciazăApreciază
Îţi zic! 😀 Du-te liniştită la plajă!
ApreciazăApreciază
Prietenul la nevoie se cunoaşte… trei perle mari pentru Hilde, în schimbul lui Gom, chiar dacă fără voia lui.
Fascinantă povestea! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-a plăcut. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: … am fost odată prieteni… aș fi putut spune dacă… « Dictatura justitiei
Pingback: Apropo de advertoriale… | ropot de secunde...
Pingback: Misterioasa Hilde | Iubesc Viaţa
Doamne, Vero, ce imaginatie ai! Chiar ai har pentru SF-uri! 🙂
Seara frumoasa si inspirata sa ai! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Suzana! 🙂
Frumoasă şi inspirată să fie şi seara ta! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Numarul 7. Vienela. | comentator amator
Pingback: Mulţumiri | FLOAREA DE LOLDILAL