Cugetările motanului Pandalie – 1 (cu o duzină de cuvinte impuse)

.

„Fericirea e un port în care eşti singura corabie, căci e numai al tău, şi e la fel de fantomatic ca acel chip vălurit pe care şi-l coboară luna în oglinda apei – vai de tine dacă devii sclavul lui şi te azvârli să-l afli în adânc! Înţelepţii nu-şi fac din căutarea fericirii un model de viaţă, nu umblă după ea pe un traseu bine determinat, descoperit în vreo carte veche. Şi nici nu o aşteaptă. Pentru că fericirea vine când vrea şi când nu te aştepţi, dacă şi numai dacă ştii să-ţi duci traiul pe planeta Pământ bucurându-te de frumuseţea lumii şi savurându-i darurile, printre care parfumul florilor îngheţate de brumar – promisiune de zăpadă proaspătă oferind o nouă prospeţime leşului verii, sub foşnetul năsăliei lui de frunze uscate – nu e nicidecum cel mai lipsit de farmec.”

– din cugetările lui Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )

Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat psi şi alţi duzinari:

1.	d’agatha	2.	Scorpio
3.	virusache	4.	dordefemeie
5.	Carmen Pricop	6.	Incognito
7.	Dictatura Justitiei	8.	almanahe