Duzină de cuvinte… de genul SF

*

Când nu scrie poezii de genul[1] celei de aici[2], pe care e nevoit să le păstreze pentru sufletul său, un bărbat de genul lui Donald[3] îşi distrează numeroasele soţii inventând poveşti de genul celei de mai jos:

Sunt genul semnervos, dau semne că aş fi predispus la nevroze de genul obsesiv-compulsiv. Aşa au zis doctorii, adică psihiatrul, psihologul şi psipsina[4], pisica tigrată care mi s-a lipit de suflet încă de când am descoperit-o, ghem de blană încă fără ochi abandonat într-un polonic găurit, în Salonic (Grecia, Terra, secolul XXI) şi cu care pot să conversez  de când am învăţat amândoi eliterna veche (pentru că amândoi suntem genul care prinde repede orice, de la şoareci până la limbi străine! 😛 ). Şi cum ăştia, cei trei psi…, sunt genul care face recomandări cu toptanul, m-au sfătuit, cu toţii (ce părere aveţi de genul ăsta de coincidenţă?) să fac o croazieră prin timp – mai mult prin trecut şi mai puţin prin viitor, unde m-aş putea stresa mai tare dac-aş avea ghinionul să întâlnesc macarieni de genul neutru, nişte cuidaţini (nici femele, nici masculi, doar enervanţi!) care te bat la cap, vorbindu-ţi de datinile lor strămoşeşti până când simţi că ţi s-a afisurat creierul şi faci fără să vrei un cursalt înapoi, în timpul tău de baştină, unde atimpizezi dând cu curu’ (cu curu cucu 😛 )…

… de pământ. Iar către trecut m-au sfătuit să n-o pornesc prin vreo becluză (ştiţi, e genul de tufisură temporală clandestină prin care treci fără presalt şi zbori ca un simbolid până te miri unde – jurasic, cretacic etc); mi-au spus cu toţii să-mi iau bilet şi să plec dintr-un timport, ca să mi se asigure o atimpizare lină, în nisipet, atât lină încât nici măcar n-o să se trezească pisica adormită în braţele mele.

Fiindcă psipsina e hotărâtă să mă-nsoţească. Mâţele astea – de pretutindeni şi de oricând – sunt genul de care, odată ce li s-a pus pata pe tine, nu mai scapi – nici la bine, nici la rău!


[1] Genul de cuvânt care naşte gânduri adunate de Irealia în tabele de genul  🙂  acesta.

[2] Facem un pariu de genul: „Nici măcar 5 persoane nu vor da clic pe linkul ăsta?” 😛

[3] Explorator al trecutului pierdut în partea necartografiată a continuumului spaţiu-timp, echivalent,  în povestea al cărei personaj principal este („Irecuperabilul Donald” – pag. 256 a volumului Floarea de Loldilal  ), cu o reţea infinită de lumi paralele.

[4] Psipsina din elucubraţia mea nu trebuie confundată cu psi, cu toate că amândouă stau uneori pe pervaz 🙂 Cea dintâi e genul de personaj ocazional din colecţia mea de vise stârnite de duzini de cuvinte, iar cea de a doua e genul care colecţionează, în zilele de sâmbătă, în tabele de genul acesta, texte ce găzduiesc o aceeaşi duzină de cuvinte.

Anunțuri

23 comentarii la “Duzină de cuvinte… de genul SF

  1. La punctul [2] mai fusesem şi altă dată. Nu ştiu ce mi-o fi trecut atunci prin minte, dar azi m-am întrebat cum o fi sunând melodia. Atimpizare plăcută! În zilele noastre nu-i tocmai uşor de atimpizat! :))

    Apreciază

    • Mulţumesc! Ca să n-am probleme, o să călătoresc numai cu crononauţi experimntaţi! 😀

      La capitolul muzică stau prost către mizerabil, altminteri încercam să găsesc şi o melodie 🙂

      Apreciază

  2. te recunosc, vero. te recunosc aşa cum te-am cunoscut pe vremea elucubraţiilor soacrei şi a celor 12 zombie de care încă mi-e dor, pe vremea alondei şi jocurilor foamei dintr-o benzinărie, a poveştilor tale care mă pun mereu pe gânduri: oare când o apărea cartea a doua?

    Apreciază

  3. Pingback: Duzina de cuvinte- Probleme eliterne | Cățărătorii

  4. Pingback: Dezmorțeală de februarie | file din poveste

  5. Pingback: Irealia | Genul gândurilor… (X)

  6. Pingback: Tot de-ale mele – în ianuarie – februarie 2014 | VERONICISME

  7. Pingback: Genul gândurilor… (X) | irealia

Comentariile nu sunt permise.