Motanul Pandalie SE Ocupă de optimizare


— Alo, cucoană! strigă motanul Pandalie – în capul meu, unde hălăduieşte când iese din povestea lui de baştină[1]. La ce te-ai ostenit să faci un blog în care mă tot pui să scriu vrute şi nevrute, dacă îl laşi de izbelişte? Adică l-ai pus în spaţiul ăsta, virtualu’, şi mai departe, Dumnezeu cu mila, nema promovare site!

Cu alte cuvinte, cucoană, nu ştii că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă? Pare-mi-se că habar n-ai! Habar n-ai că există o cale către traista puturoşeniei tale, de fapt o cale către toate traistele, care se numeşte SEO, adică Search Engine Optimization sau, în traducere nu liberă, ci de-acum consacrată, Optimizare pentru motoare de căutare.

Eu ştiu, fiindcă mi-am rupt din timpul de somn ca să mă uit în Wikipedia, şi-am aflat că e de fapt vorba despre „un proces de perfecționare (favorizare) a vizibilității site-urilor web sau paginilor web în cadrul ordonării rezultatelor căutării în lista făcută de motorul de căutare. SEO este o subcategorie a marketingului online SEM[2]… și reprezintă totalitatea tehnicilor prin care un site web este adus la o formă în care este propulsat mai sus în lista de rezultate date de un motor de căutare pentru diverse cuvinte-cheie. Cu timpul, optimizarea unei pagini web a unui site a devenit un serviciu oferit de unele companii și/sau corporații.”

Deci există experţi, cucoană, pricepi? Dar să vezi poznă, în Wikipedia nu scrie absolut nimic despre factorul SEO pe care îl ignoră 90% din specialişti[3]. Ar trebui să actualizeze cineva articolul ăla, nu crezi? Şi să trimită lumea pe site-ul agenţiei DWF, care pune la dispozitia clienţilor săi 2 solutii complete (creşterea vizibilităţii siteului prin SEO şi eliminarea rezultatelor negative din Google prin ORM, adică Online Reputation Management) şi un e-book care se poate descărca gratuit şi din care înveţi tot felul de lucruri[4].

Şi tu ar trebui să-nveţi. Să intri în rândul lumii – al unei lumi unde companiile care se ocupă de SEO sunt o prezenţă din ce în ce mai proeminentă.

Şi i-am promis c-o să-nvăţ – ca să scap de gura lui şi să-mi pot vedea de-ale mele.


[1] „Revelion cu scăunel şi pisică”, inclusă în volumul de povestiri SF Floarea de Loldilal, la pagina 316.

[2] Search Engine Marketing.

[3] Interacţiunea utilizatorului cu site-ul reprezintă factorul 1 în poziţionarea siteului în Google.

[4] Principalele etape de evolutie în SEO, factorii actuali în poziţionarea unui site, ingredientul magic în SEO, părerea specialiştilor despre noile update-uri Google, metode de devansare a celor mai puternici competitori.

Jurnalul motanului Pandalie – 16 – Fane şi lenjeria de pat

După cum am mai spus-o pe-aici, pe undeva, citez: „Când îmi era de-adevăratelea nevastă  (eu, tehnician-proiectant[1] – ea, casnică relativ grea de cap), Neaga (azi scăunel cu trei picioare aproape distrus după ce-a susţinut marele fund de băiat mare al mezinului nostru, Fane pe numele său de alint) colecţiona lenjerie de pat.”

Citatul odată încheiat, revin în actualitate menţionând că idotul de Fane pare să fi moştenit pasiunea maică-sii. Acum, după ce, aşa cum v-am povestit mai ieri, şi-a ales neveste (două gemene, una blondă şi una roşcată) de pe un site cu jocuri pentru copii, mezinul meu şi al Neagăi vrea să se pregătească pentru nunta dublă achiziţionând lenjerie de pat în cantitate suficientă, tot de pe Internet, aşa că sunt obligat să aflu ce avantaje are dacă o comandă de pe site-ul pe care tocmai l-a descoperit (din fericire, de data asta n-a mai nimerit la jucării):

  • produse de calitate superioară alese cu rigurozitate de la branduri de renume internaţional;
  • ţi se înapoiază cinci la sută din valoarea comenzii în puşculiţa din contul tău;
  • poţi returna produsul în 14 zile calendaristice;
  • transport gratuit oriunde în ţară pentru comenzi mai mari de 300 RON;
  • începând din aprilie 2015 magazinul online de Home&Deco homeX are atestare trusted.ro.

Imaginaţi-vă că mi le citeşte pe toate silabisind şi bâlbâindu-se şi că, după ce reuşeşte cu chiu, cu vai, să-ncheie lectura, mă mitraliază cu întrebări, iar eu îi dau cele mai simple răspunsuri posibile. Cam aşa:

EL: Rigurozitate e tot una cu rugozitate?

EU: Nu.

EL: Fain. Nu-mi plac cearşafurile rugozicioase, fiindcă zgârie, este?

EU: Este.

EL: Puşculiţa e o puşcă mai mică?

EU: Nu.

EL: E un pistol?

EU: Nu.

EL: Atunci ce e?

EU: O puşcărie pentru bani. O spargi ca să-i ajuţi să evadeze.

EL: Trebuie s-o sparg ca să-mi iau ăia cinci bani din fiecare sută pe care-o să-i capăt înapoi?

EU: Nu, că o să ai cont, adică cheie.

EL: Atunci să ştii c-am pierdut ieri contul meu de la casa noastră.

EU: Poate-l găseşte cineva şi te fură dracului, să scăpăm de tine.

EL: Da, l-am scăpat. În buda vecinului din capul străzii, ieri, când m-am întors de la piaţă şi m-a durut burta. O singură oră, nici măcar nu m-a durut o zi. O zi calendaristică. Ce-s zilele calendaristice?

EU: Toate alea din calendar.

EL: Produsele se pot trimite înapoi şi după zile care nu-s în calendar?

EU: Nu, dar ai putea să le numeri numai pe alea lucrătoare.

EL: Zilele lucrează? Ieri ce-a lucrat?

EU: Te-a mai tâmpit o bucată.

EL: O bucată mare?

Şi o ţinem tot aşa, până se plictiseşte şi trece la poze. Alege de pe site-ul ăla două lenjerii, reprezentative[2], după părerea lui, pentru blondă:

… şi pentru roşcată:

— Gata, spune pe urmă, apăsând hotărât capacul laptopului peste tastatură. Azi a lucrat destul!


[1] Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ). Dacă aveţi nelămuriri, nu strâmbaţi din nas, puneţi mâna şi citiţi-mi povestea. :mrgreen:

[2] Na, c-a mai învăţat de undeva încă un cuvânt „rar”, cum îi zice el. 😈

Poze de profil


Sunt pentru pagina de facebook a cărţii Floarea de Loldilal.

Imaginile sunt botezate, în ordinea alfabetică, de la stânga la dreapta. Plimbaţi mouse-ul peste ele ca să vedeţi ce literă le corespunde. Câte un clic vă ajută să le vedeţi mărite.
Mulţumesc anticipat pentru ajutor.

Jurnalul motanului Pandalie -15 – Mirese pentru Fane

Aş vrea să dorm, încovrigat pe rotundul lemnos – şi destul de răcoros – susţinut de cele trei picioare ale Neagăi, nevasta mea preschimbată în scăunel, un fenomen pe care l-am explicat, cum m-am priceput, în povestea mea[1]. Aş vrea să dorm, dar nu pot, fiindcă Fane, fiul meu idiot, îmi dă neobosit târcoale, de parc-ar vrea să-şi prindă o coadă invizibilă, şi bombăne la fel de neobosit:

— Nimeni nu se gândeşte la Nelu, singur la Londra, încercând, bietul, să se-nsoare. Numai eu sunt cu gândul alături de el, numai eu, numai eu. Numai eu mă gândesc c-o să fie nevoie de-o rochie de mireasă! Numai eu. Singur eu. Singur eu am găsit online o casă de modă, un loc unde poţi să-ţi alegi un manechin şi să-l îmbraci cum pofteşti.

Ilian, care moţăia pe canapea, face ochii mari şi-l priveşte cu interes.

— Ce casă de modă e asta?

— Jocuri online dress up.

— Poftim?!!!

mireasa_pt_Nelu mireasa_pt_Nelu2

— Pofteşte să vezi, zice idiotu’, îşi întrerupe târcoalele şi se îndreaptă pe laptopul vechi, lăsat de Nelu pe mâna lui. Uite, am ales două gemene, o blondă şi o roşcată, şi câte-o rochie de mireasă pentru fiecare…

Ilian se ridică de pe canapea, priveşte ecranul peste umărul lui şi izbucneşte în râs.

— Bă, eşti prost făcut grămadă, eşti dus cu sorcova rău de tot! Nu vezi că ăsta-i un joc pentru fetiţe? Eşti pe www.xjocuri.com, un portal de jocuri!

Fane cască gura, cască ochii, închide gura şi o deschide iar, ca să-ntrebe:

— Fetele astea frumoase sunt de jucărie? Adică putem să le cumpărăm? Că tot ce e de jucărie e mai ieftin, nu? Şi, dacă le cumpărăm, pot să le păstrez eu, mirese pentru mine, şi să-i trimitem lui Nelu numai rochiile?

— Ia te uită ce-i trece cretinului prin minte! râde Ilian. Ia intră tu în contu’ ăla de ţi l-am făcut pe feisbuc şi-anunţă-ţi amicii c-ai găsit online un târg de fete!

— Păi hotărăşte-te, se supără Fane, ori e joc pentru fetiţe, ori e târg de fete!

 — Dă şi tu cu banu’, răspunde Ilian, şi se întoarce râzând pe canapea.

Aş râde şi eu, dar, de când sunt motan, nu prea-mi mai reuşeşte. Şi, oricum, aş face mai bine să m-ascund sub canapea; pentru că, dacă se prinde că râde cineva de el, Fane se răzbună trăgându-mă pe mine de coadă.


[1] Sunt Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ). Dacă aveţi nelămuriri, nu strâmbaţi din nas, puneţi mâna şi citiţi-mi povestea. :mrgreen:

Loldilal în caleidoscop


Acum vreo săptămână m-am jucat de-a caleidoscopul (aici, aici şi aici) – cu ramificaţii de un fel sau altul prin vecini. 🙂

Azi, duminică fiind, m-am gândit să reiau jocul, pornind, de data asta, de la coperta cărţii mele cu povestiri:

Şi iată ce-a ieşit:

Jurnalul motanului Pandalie -14- Nelu vrea să se-nsoare la Londra

— Fii atent, bă. c-o să-ţi dictez rar şi clar, îi spune fiul meu Nelu, ingineru’, fiului meu Fane, idiotu’ (pentru că vrea să-l deprindă cu scrisul). Începem: bilete de avion spre Londra la 79 EUR.

— Două bilete, 158 EUR, spun eu, bucuros că încă mai pot face socoteli.

— Lasă, tată, că ştiu că n-ai uitat tabla înmulţirii, se strâmbă Nelu. Nu te mai osteni cu atâtea calcule, că nu iau decât un bilet.

— Păi nu merge şi Fane? mă mir eu[1]. De mine poate avea grijă Ilian.

— De tine pot avea grijă şi vecinii, că eşti mâţ blând şi nici nu zgârii rău. Fane nu merge fiindcă e cleptoman, ai uitat? Nu vreau să fiu nevoit să-l scot  din ghearele poliţiei engleze. Ar fi un unic mare dezavantaj, pe lângă mai multele avantaje pe care le am fiindcă am optat pentru zboruri ieftine cu Aerolines. Ia scrie, Fane:

  1. preţuri transparente
  2. informaţii utile care fac călatoria mult mai plăcută;
  3. planificarea vacanţei din cateva clicuri, multumita opţiunii de rezervare online a biletelor de avion;
  4. facilitare închiriere automobile, în Romania şi în străinatate.
  5. optiuni de cazare la hotel pe site-ul partener;
  6. plata de acasă, prin transfer bancar sau cu carte de credit.

— Mai rar, nene, protestează Fane, abia am ajuns la trei şi-am uitat ce-ai zis să scriu după trei.

— Bine, lasă, opreşte-te, zice Nelu, cu aerul generos al unui nabab. Pentru azi ai scris destul. Trebuie să-l iau cu binişorul, să nu-l tâmpesc de tot, adaugă, întorcându-se spre mine.

Dar, pentru mine, expresia „să nu-l tâmpesc de tot” e lipsită de sens în cazul lui Fane, o matahală deja totalmente şi ireversibil idioată. Aşa că schimb vorba.

— Auzi, da’ tu ce cauţi la Londra?

— Zăresc un prinţ călare, călare, călare, începe Nelu un cântecel din copilăria mea. El caută să se-nsoare…

Sar în sus, oripilat.

— Ce-ai spus?

— Vreau să mă-nsor c-o englezoaică. O agăţ şi-o duc direct la biserică. De exemplu, la Catedrala Sfântul Paul.

— Imposibil, protestez eu. Nu te poţi însura dacă nu zic eu că femeia corespunde.

— Unde scrie?

— E înţelegerea noastră nescrisă. Până acum mi le-ai prezentat pe toate.

— Şi m-ai scăpat, într-un fel sau altul, pe toate, mârâie Nelu, arătând spre Ilian.

Care capătă brusc grai.

— Nelule, iei două bilete şi mergem la Londra împreună. În fond, de când m-am ales cu mutra tânărului Ilie  Pandalie, îţi sunt ca şi un tată…

— Tocmai de-aia mi-am luat măsuri de siguranţă, râde Nelu. Biletul meu e deja cumpărat, bagajul m-aşteaptă la aeroport şi avionul decolează peste o oră şi jumătate. Aşa că… Pa, menajerie! Puteţi să-mi uraţi deja casă de piatră!


[1] Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ). Dacă aveţi nelămuriri, nu strâmbaţi din nas, puneţi mâna şi citiţi-mi povestea. :mrgreen:

Cad stele de pe cerul meu…

(cântecul menestrelului Hylm)

fragment din povestirea Râpa amăgirilor, inclusă în volumul Floarea de loldilal

Cad stele de pe cerul meu…
Dar nu-i cerul de-acasă.
Eu sunt pribeag, pribeag mereu…
De dor fug, el m-apasă…

Cad stele de pe cerul meu,
De-acum e gol de stele,
E negru,-mi stă pe umeri, greu,
Cerul inimii mele.

Cad stele de pe cerul meu,
Eşti sigura rămasă,
Mă urmăreşti ca un duh rău,
Chemându-mă acasă.

Cad stele de pe cerul meu,
Le-ai doborât pe toate,
Dând iama-n ele ca un zmeu,
Căci vraja-ţi orice poate.

Cad stele de pe cerul meu,
Eşti singurul meu astru,
Ai pentru mine chip de zeu
Şi-ţi sunt supus sihastru.

Cad stele de pe cerul meu,
Doar tu rămâi în noapte,
Te văd în vise, curcubeu,
Te simt ciudat de-aproape.

Mă hăituieşti mereu, mereu,
Rea farmecfăcătoare,
Smulgi stele de pe cerul meu,
Chemarea ta mă doare.

Dar e mai rău fără de rău,
Iubita mea frumoasă.
Când stele cad din cerul meu,
Mă-ntorc la tine, acasă.


(Alte stele au căzut în tabelul lui Eddie.)

Vraja rochiilor de seară


Eu, Loena[1], am descoperit de curând magia altor vremuri şi a altor tărâmuri, de aceea m-am făcut luntre şi punte ca să desăvârşesc o vrajă a călătoriilor prin timp şi spaţiu. În lumea voastră am venit de multe ori şi-o să mai vin, fiindcă îmi place vraja numită Internet şi legătura ei cu atât de multe rochii de seară ieftine.

Ia uitaţi-vă, asta roşie, scurtă, e trăsnet! Îmi place culoarea şi ador catifeaua. Ambele fac din trupul meu focos o vâlvătaie, o vrajă a iubirii, a pasiunii.

În paranteză fie spus, vă garantez că rochia e ântr-adevăr superbă, exact aşa cum o vedeţi (toate sunt exact aşa cum le vedeţi), dar eu sunt, fără falsă modestie, de cel puţin o sută de ori mai frumoasă decât diva de pe site!

Mi se potriveşte un astfel de veşmânt provocator, mă dezvăluie cu o îndrăzneală rar întâlnită acolo de unde vin, dar o rochie lungă, tot roşie şi ea, dar de o nuanţă mai blândă (parcă voi îi spuneţi corai, nu?) dă frumuseţii mele un plus de mister. Uitaţi-vă, uitaţi-vă la asta!

Şi asta, a treia, a mi-a fermecat inima! O să mi-o comand negreşit – fără poşetă, în lumea mea nu se poartă.

Cred că e foarte potrivită pentru Marele Bal al Nopţii Lungi – de la curtea ub-ubarului. Ub-ubarul e mai marele planetei noastre, iar eu sunt cea mai mare vrăjitoare de pe planetă (acum, după ce Alonda a plecat la narzii ei – dar nu despre Alonda e vorba aici). Am vrăjit până şi inima lui, mi l-am făcut rob pe vecie, aşa că sunt, pe bună dreptate, Prima Doamnă a unei lumi întregi. Ştiţi ce înseamnă asta, cât de minunată e senzaţia de putere?

Pot face orice vreau, oricând, oriunde, oricui. Viaţa mea e ca o rochie de seară – superbă, fascinantă, aţâţătoare. (Aşa e în lumea mea, dacă o rup de timp şi spaţiu. Însă, în infinitatea de universuri infinite, paralele, e doar ieftină. Nu face nici măcar două parale, sau nu valorează nici măcar cât o ceapă degerată, cum se spune pe la voi, în ochii marilor magi ai continuumului spaţio-temporal, singurii şi cruzii mei stăpâni. Dar nici despre ei nu e vorba aici, o să vi-i descriu altădată. Acum îmi iau rochiile şi plec. Uraţi-mi să le port sănătoasă. 🙂 )


[1] Tânăra vrăjitoare din „Râpa Amăgirilor”, a şasea poveste din volumul Floarea de Loldilal , p. 142

Jurnalul motanului Pandalie – 13 – Lepşuială duzinită sau duzină lepşuită

M-am gândit să duzinesc şi eu[1], ca toată lumea din tabelul ăsta. Şi, în acest scop, m-am autoservit c-o leapşă primită de un motan adevărat, Grigori Gheorghevici, zis şi Grişka, de la un club de pisici adevărate.

1. Ultima carte citită. Cum fu?

Moaşă-sa pe gheaţă, nu-mi aduc aminte decât că mă luă ameţeala! Că era scrisă prea mărunt. Şi cică poţi să umbli de la un pol la altul, cruciş şi curmeziş, fără să găseşti pe undeva ochelari pentru pisici. 😦

2. Citatul preferat.

Nu duce securea la tulpina copacului care te-a adăpostit de furtună. (Nicolae Iorga)

3. De ce blog? De cât timp?

Fiindcă n-am o coşmelie reală, trăiesc într-o poveste, m-am gândit că un blog ar însemna spaţiu locativ în plus. S-a întâmplat după ce-a apărut cartea şi-au zis unii că le-a plăcut.

4. Locul preferat din univers.

Sub cupola cerului.

5. Care este ultima publicație pe care ai cumpărat-o (revistă, ziar)? Când?

În casa asta numai Nelu cumpără reviste – Playboy. Şi le ţine pe toate ascunse într-o mapă, ca să nu le vadă cumva Fane, să se-ncingă tărâţa-n el şi, cleptoman cum e, să fure vreo femeie. (Idiotu’ de Fane e leşinat după poze; de citit nu citeşte decât prospectele medicamentelor, când are gripă.)

6. Ce site urmărești constant?

Dintre toate sitele din casa asta, stau cu ochii mereu pe aia de la duş, ca să nu mă stupească, Doamne fereşte, cu oarece apă. Ea şi afurisitul ăla de furtun cu care udă Fane florile. Mi-a stropit o dată coada şi a fost groaznic! Mi s-a tăiat răsuflarea, am rămas fără oxigen!

7. Preferi să te uiți la un film sau optezi pentru un serial? (Ultimul film vizionat vs. serial preferat)

Mi-s mare amator de telenovele – cine mi-a citit povestea ştie.

8. Mai ții minte care a fost primul tău id de mess? :)))

Îngheţată. Fiindcă Neaga mea, înainte de a se transforma în scăunel cu trei picioare[2], mânca la cină numai şi numai îngheţată.

9. Trei însușiri ale blogului ideal. (În viziunea voastră)

Să scrie despre mine, să facă reclamă cărţii în care locuiesc, să ridice pisicile în slăvi.

10. Produsul cosmetic preferat.

Aş vrea să-mi cosmetizez stomacul cu nişte supă cremă de şoarece.

11. Câine sau pisică? (Fără resentimente!) :)) – Fie! Orice alt animal, la alegere. Dar ziceți și de ce. Că așa… Poți spune vulpe argintie de coteț, dar vreau să aflu motivul pentru care aia argintie și nu roșcată de pădure, de stepă. :))

Om. Pentru pisici, e animalul de companie ideal.


[1] Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ).

[2]  Dacă aveţi nelămurări, nu strâmbaţi din nas, puneţi mâna şi citiţi-mi povestea.