Jurnalul motanului Pandalie – 17 – Iluminare

Am visat corpuri de iluminat. (Dacă nu ştiaţi că motanii visează, eu vă garantez că da!)  Sau corpuri iluminate? Sau minţi iluminate? În fine, nu ştiu, visele sunt confuze, iar nouă (mie şi lui Nelu[1] – adică mai ales lui) nu ne plac confuziile. De-aia face el liste de cumpărături[2] – ca să nu confunde priorităţile. Iar prioritatea noastră numărul unu se numeşte – cine ghiceşte? Eu cred că nu ghiceşte nimeni! Se numeşte panouri led.

Bineînţeles că niciun alt biped din familia noastră nu ştie ce-s alea, aşa că Nelu trebuie să dea explicaţii:

— Sunt o chestie magică, spune el, pe limba preferată de Fane, iubitorul tuturor poveştilor, cu „Capra cu trei iezi” în frunte. De-aia o să le şi cumpărăm de la MagicLED.ro – unde găsim unele elegante, la un preţ care nu ne goleşte buzunarele. Mai prozaic spus, sunt corpuri de iluminat (nişte chestii care dau lumină, ca şi becurile normale sau ca alea economice) care se montează cu uşurinţă. Le putem încastra sau doar aplica, pentru că sunt foarte subţiri şi se pot utiliza în orice tip de spaţiu interior, deci şi în casa noastră.

— Şi de ce trebuie să ne punem noi de-astea în casă? se strâmbă Fane.

minipanou-led-sticla-12w-alb-cald-patrat-2-600x600— Pentru că dau cea mai uniformă lumină, fără fluctuaţii. Şi au o durată de funcţionare mult mai mare decât sistemele tradiţionale de iluminare – adică decât becurile (ca alea din curţile vecine, în care tragi tu la ţintă cu pietre – până când te-o prinde careva şi ţi-o trage o mamă de bătaie). În plus, panourile LED consumă puţină energie (ne rămân bani mai mulţi pentru toanele domniilor voastre) şi sunt rezistente la şocuri, vibraţii şi variaţii de temperatura, nu se încălzesc şi n-au nevoie de întreţinere pe timpul duratei de funcţionare.

— Şocurile sunt când dai cu pietre? întreabă Fane, cu cel mai candid aer din lume.

— Nu, şocurile sunt când te dau eu pe tine dracului afară din casă! se enervează Nelu (de la o vreme băiatul ăsta e cu nervii la pământ, zău aşa[3]) şi, după ce mai adaugă câteva vorbe dulci, trece pe listă următoarea noastră prioritate: boxe încastrabile.

Dar despre ele nu mai oferă explicaţii. La ce să strice orzul pe gâşte?


[1] Dacă nu ştiţi cine sunt personajele, sunteţi invitaţi să citiţi atât povestea mea („Revelion cu scăunel şi pisică”, inclusă în volumul de povestiri SF Floarea de Loldilal, la pagina 316), cât şi jurnalul meu şi cugetările mele de pe acest blog.

[2] Nelu susţine că listele sunt treabă inginerească – adică ţin de domeniul lui de activitate. Eu credeam că ţin mai degrabă de contabilitate (sau contabilizare?) – dar cine mai ţine cont de părerea mea în casa asta?

[3] Şi nici măcar nu ştie să se prefacă şi el puţin, ca să pară ceva mai calm. O să-l sfătuiesc să meargă la nişte cursuri de actorie, la TeenMedia, că acolo înveţi să-ţi controlezi emoţiile, să improvizezi, să te concentrezi… etc şamd – ce mai, o grămadă de lucruri utile pentru tipul care vrea să fie şeful unei familii ca a noastră! 🙂

Anunțuri

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s