El e Lordul Nopţii.
Aşa l-am botezat după ce l-am decupat de aici, de pe un tricou.
Şi, după ce l-am botezat, m-am jucat cu imaginea lui în fel şi chip, am pus-o chiar şi-n caleidoscop (clic pe poze ca să le măriţi).
Iar joaca asta mi-a demonstrat ceva:
Ce e negru trebuie să rămână negru.
Când încerci să-l albeşti cu de-a sila, nu-l înfrumuseţezi, îl urâţeşti.
Dacă vreţi să aflaţi cine a mai scris despre vreun lord al nopţii, sau chiar să luaţi parte la jocurile noastre, clic aici.
Imi place fundalul blogului! 🙂
Cat il priveste pe Lord, caleidoscopul e simpatic, dar m-as mai gandi daca sa-mi iau un tricou cu un astfel de desen. Sau mai exact nu l-as lua! 😀
Seara plina de ganduri frumoase!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tricou din ăsta nu mi-aş lua nici eu! 😀
O seară frumoasă îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Mie imi plac tricourile astea… Si cred ca mi-ar fi placut ca poza sa fie insotita de o poveste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă tricoul n-avea şi cap de mort îl luam. Aşa… niet. Vorba aia, morţii cu morţii, vii cu vii.
Să fie poza însoţită de o poveste mi-ar fi plăcut şi mie, dar… am de tradus.
ApreciazăApreciază
Pingback: Halloween, capra vecinului, lordul & loarda nopţii, dovleci şi altele, apropo de şoc şi groază | VERONICISME
Fioros Lordul si… ezoteric 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază