mai 15 2017

Pedeapsă sau privilegiu?

(de la motanul Pandalie cetire)

Presupun că nu [prea] e corect să profit de jocul iniţiat de Zina ca să vă bag pe gât un citat din cărţulia mea – şi anume din povestirea „Revelion cu scăunel şi pisică” – dar conţine o întrebare pe care mi-o pun adesea şi care, într-un fel, a inspirat textul, şi mi-ar plăcea să aflu ce răspuns îi dau alţii.

27 comentarii la “Pedeapsă sau privilegiu?”

  1. Pingback: Pedeapsă sau privilegiu? | VERONICISME

  3. In mod cert este un privilegiu… Nici eu nu cred in astfel de pedepse!
    Oricum, poate exista o sansa minuscula ca sa nu fie nevoie de vreun cataclism apocaliptic, pentru ca spiritele sa se inalte! Doar un gand… 😀

    O saptamana frumoasa, inspirata si spornica sa ai! Cu drag!

    Apreciat de 2 persoane

    • Miao, ce bine! Şi tu eşti de acord cu mine!!! 🙂

      (Ţi-am scos celălalt comentariu din spam, dar apoi l-am şters, fiindcă era identic cu ăsta.)

      O săptămână frumoasă îţi dorim şi noi – adică eu şi Vero – tot cu drag. 🙂

      Apreciază

      • Asta e gândire occidentală, stimabile Pandalie. Cauză și efect. E (mai) zen să accepți ce ți se întâmplă fără să încerci să închizi în categorii. Suntem praf de stele, suntem aici și acum, curând nu vom mai fi. E natural. E supranaturat, E cosmic și galactic. Și, dacă privim puțin în afara sferei noastre de interes/acuitate sensibilă, e fără consecințe.
        Merci!

        Apreciază

        • Nţ, nţ, nţ.
          Dacă împarţi în categorii nu înseamnă că nu accepţi cu inima împăcată. Şi nu e nefiresc să-ţi pui întrebări.
          Pe de altă parte, dacă oamenii ar fi acceptat mereu ce li se întâmpla, am sta şi acum în peşteri – fiind zen, desigur 😛
          Dar de clişeul ăsta cu zen-ul deja mi s-a ultraacrit.
          Îţi mersim şi noi – pentru vizită şi pentru comentarii.

          Apreciază

  6. complicat răspunsul – şi una şi alta, depinde cum acceptăm această viaţă, fiecare…
    felicitări pentru postare şi felicitări şi pentru ceea ce scrii tu, ai talent – măcar că am citit doar atât din ”cărţulia” ta ! multă baftă ! pupic !

    Apreciat de 1 persoană

  7. Nu e nici pedeapsa si nici privilegiu, e doar un banal accident cosmic. Unul dintre sutele de milioane, sau cite dracu or fi fost de-a lungul celor, presupusi, 13.7 miliarde de ani ai Universului.
    Ca sa-i spui pedeapsa sau privilegiu trebuie mai intii sa acceti ca exista un acel ceva sau cineva care sa te privilegieze sau pedepseasca. Si cum n-ai de unde sa-l iei, n-ai cum sa fii nici pedepsit, nici privilegiat. Simplu! 😆

    Apreciază

    • Dacă e un banal accident cosmic, eşti norocos fiindcă ai parte de o moarte ieşită din comun, o mierleşti odată cu civilizaţia ta, cu planeta ta, cu toţi semenii tăi, şi ultima imagine pe care o percepi e a unui spectacol apocaliptic, sau ghinionist fiindcă te-ai născut ca să fii contemporan cu accidentul în cauză?
      Am spus „moarte ieşită din comun” pentru că ai în urmă zeci (sute?) de mii de generaţii a căror moarte nu a coincis cu a lumii lor.

      Apreciază

      • Moartea e moarte. Nu cred ca exista o moarte iesita din comun. Toate mortile sunt comune. Cind te referi la moarte, te referi la o clipa. Aceeasi moarte au avut probabil si locuitori Pompei-ului. Crezi ca moartea i-a diferentiat de cei morti intr-un accident de masina sau de avion? Cind vorbim de moarte, nu cred ca se poate vorbi de noroc sau ghinion. Moartea e parte integrala a vietii, tot asa cum e si nasterea. Daca traiesti, vei muri. Simplu si firesc.
        Nu cred in viata de apoi. Mi se pare absurda si ca ideea, nu numai ca posibilitate. Moartea e un fenomen natural, banal si care nu poate fi prevenit. Tot ce-i viu, moare, mai devreme sau mai tirziu. Restul e speculatie, fabulatie si probabil, absurditate.

        Apreciază

        • Mie îmi plac speculaţiile. Şi întrebarea mea e pentru cei cărora le plac la fel de mult cum îmi plac mie.
          Dar, dincolo de speculaţii, sunt de părere că şi în privinţa morţii se poate vorbi de noroc şi ghinion. De exemplu, dacă ai noroc, ajungi în clipa morţii după mai mult de 80 şi de ani de viaţă în care nu te-au sâcâit decât boli uşoare, vindecabile. Dacă ai ghinion, clipa aia îţi e în al 20-lea an de viaţă, sau, dacă ghinionul e şi mai mare, în al 8-lea, sau în al 2-lea…
          În plus, e adevărat că, practic, clipa morţii e una singură, dar, pentru un om, moartea înseamnă o singură clipă doar dacă e destul de norocos ca să moară subit. Ghinionistul află, de exemplu, că are un cancer incurabil, ştie că moartea îi bate la uşă şi dă colţul „după o lungă şi grea suferinţă”. Tot ghinionist e şi condamnatul la moarte, care ştie exact cât mai are de trăit, îşi numără zilele, orele, minutele rămase. Dar, dacă moartea i se trage de la un pluton de execuţie sau de la un ştreang, e mai norocos decât dacă e ars pe rug.

          Apreciază

          • Nici mie nu-mi displac speculatiile, atunci cind sunt tratate ca atare.
            Totusi, ce are „pedeapsa sau privilegiu” cu ginionul? Evident ca unii mor mai devreme si altii mai tirziu. Evident ca unii sufera si altii mor subit, dar moartea in sine se refera la acea clipa. Clipa pe care, cum spuneam, n-o consider nici pedeapsa si nici privilegiu. Nu era asta intrebarea ta? 😛

            Apreciază

          • Asta era întrebarea, dar, pornind de la obiecţiile tale, am înlocuit pedeapsă şi privilegiu cu ghinion şi noroc, în contextul sfârşitului lumii considerat un banal accident cosmic, iar apoi, în ultimul comentariu, ţi-am spus de ce consider eu că, în general vorbind, moartea are legătură cu norocul şi ghinionul.

            Apreciază

  8. Pingback: Asociaţii de idei | VERONICISME

Comentariile nu sunt permise.