Jurnalul motanului Pandalie – 25 – Şi totuşi…



S-ar putea numi dependenţă de jazz, şi totuşi lipseşte jazzul.

S-ar putea numi dans clasic, şi totuşi lipseşte dansul.

S-ar putea numi poveşti de iubire, şi totuşi lipseşte iubirea.

S-ar putea numi o seară în familie, şi totuşi lipseşte familia.

S-ar putea numi rătăciri sub lună, şi totuşi lipseşte luna. (E lipsă. Nu elipsă. Eclipsă.)

Toate astea s-ar putea numi vicii de exprimare, sau de logică, şi totuşi diagnosticul e altul.

Care?

Unii ştiu, şi totuşi nu scoate nimeni niciun sunet

Tăcerea e de aur, şi totuşi nu-s nababi toţii muţii. Pentru că surzii nu apreciază tăcerea; bat toba să priceapă iapa. Şi totuşi nu pricepe nici calul. Poate calea. Cala. Zicala. Zăbala. Zăbava. Zău.


Şi totuşi, zău că eu aş fi scris altceva pentru Jocul Cuvintelor, dar mi-a luat-o înainte tălâmbul de Fane!

Reclame