Cugetările motanului Pandalie – 13 – Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă

Când nu şed şi dorm, ci şed şi cuget, răsucesc pe toate feţele minunata lege a conservării materiei pe care v-am servit-o mai sus, în titlu, şi ajung să-mi spun că, de la sfârşitul anului de graţie o mie nouă sute … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 10 – Invidie pisicească

Fără să-şi impună vreun termen, individa care m-a inventat şi-a făcut planul să scrie, negru pe ecranul alb, un roman (puteţi citi aici primele două pagini) în care fiecare erou e, în esenţă, un supravieţuitor al ostracizării; iar unul dintre aceşti eroi e un câine … Continuă lectura

Jurnalul motanului Pandalie – 18 – Ritual solemn, cu jucării din lemn

  În casa asta nu-s copii, dar colecţionăm jucării, pentru că el, jocul, atrage mereu norocul. Şi-n templul jocului, solemn, tronează jucării din lemn. Versurile le-am făcut chiar eu, pe bune şi fără mişto, că doar ştiti că încă mă … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 9 – Încă o firimitură de Magnific, Preaadorat şi Preaonorat

Deoarece individa care m-a inventat mai are, gata transcrisă, o bucăţică din povestea al cărei început m-am gândit săptămâna trecută să-l dezvălui („Magnificul, preaadoratul şi preaonoratul”), în clipa de faţă cuget că aş putea să vi-o arăt şi pe aceea – şi … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 8 – Marile speranţe… deşarte

Când i-a apărut cartea, individa care m-a inventat a sperat că tipărirea celor 16 povestiri într-un volumaş avea să fie un imbold, c-avea să se reapuce de scris… Şi-a scris… de s-a topit. Două povestiri („Întoarcerea Vrăjitorului” şi „Clipa Eternă”), … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 7 – Nu vreau aur

  Meseria-i brăţară de aur! Dar eu nu vreau aur, fraţilor! Bogăţia-i vânare de vânt, fârtaţilor! Nu vreau nici muncă înnobilatoare! Vreau numai lenea albă a zăpezii topite sub soare! Plăcere vremelnică, asta ni-e viaţa! Eu vreau numai albul şi … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 6 – Orbind

  Îmbătrânind încet şi-orbind treptat, Nu mai vedem nimic din ce-a-ncânat Privirea noastră-n primăvara vieţii. Dar, cu trufie,-ncepem să dăm lecţii. N-admitem c-avem văzul alterat. Susţinem, sastisiţi, că s-a stricat Tot ce era, cândva, bun şi frumos, Că astăzi este … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 5 (cu o duzină de cuvinte impuse)

  Uneori mă gândesc că-n mine se-ascunde un filozof în stare latentă. Pentru că, într-un stil pur omenesc ce încă nu mi-a devenit străin, îmi trec prin cap tot felul de întrebări: Unde ne e liberul arbitru atunci când vine … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 4 (cu o duzină de cuvinte impuse)

– pentru duzina de cuvinte, jocul găzduit, ca de obicei, într-un psi-tabel. Timpul vine de undeva, dintr-un izvor de secunde. De-acolo a curs peste noi întotdeauna. Dincolo de albia lui e altceva – un loc ciudat, o lume în care nu merită să … Continuă lectura