Jurnalul motanului Pandalie – 25 – Şi totuşi…

S-ar putea numi dependenţă de jazz, şi totuşi lipseşte jazzul. S-ar putea numi dans clasic, şi totuşi lipseşte dansul. S-ar putea numi poveşti de iubire, şi totuşi lipseşte iubirea. S-ar putea numi o seară în familie, şi totuşi lipseşte familia. … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 13 – Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă

Când nu şed şi dorm, ci şed şi cuget, răsucesc pe toate feţele minunata lege a conservării materiei pe care v-am servit-o mai sus, în titlu, şi ajung să-mi spun că, de la sfârşitul anului de graţie o mie nouă sute … Continuă lectura

Jurnalul motanului Pandalie – 23 – Povestitorul

Acum am înţeles! Am înţeles, într-un târziu, ce-am păţit. Într-o bună zi, pusă pe distracţie, o nemernică ne-a luat pe mine şi pe Fane şi ne-a încuiat în aceeaşi poveste. Şi n-a născocit una frumoasă, din aia cu „zăresc un … Continuă lectura

Jurnalul motanului Pandalie – 22 – Rugăciune

Zei de ieri, de azi şi de mâine, ştiu că – fireşte – ştiţi. Ştiţi că, vorba aia de-o ţine multă lume minte o viaţă, e ceva putred în Danemarca, că prea s-au nimerit toate cuvintele din duzina pusă în … Continuă lectura

Jurnalul motanului Pandalie – 20 – Vise erotice

Stimată populaţie vizitatoare, ştiu că vorbele mele n-au cine ştie ce miez când n-ai citit cartea asta, nu toată, în cazul de faţă importantă e doar povestea mea fără pereche*, deşi se cheamă „Revelion cu scăunel şi pisică”, adică conţine … Continuă lectura

Jurnalul motanului Pandalie – 19 – Supă cremă de cuvinte

Netotu’ de Fane scrie. A-nvăţat în sfârşit să scrie. Cleptoman cum e, de când avem laptop a furat meseria (scrisul pe taste, că ăla de mână nu se lipeşte de mâna lui) de la frate-su Nelu. Asta n-ar fi nimic, adică ar fi … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 10 – Invidie pisicească

Fără să-şi impună vreun termen, individa care m-a inventat şi-a făcut planul să scrie, negru pe ecranul alb, un roman (puteţi citi aici primele două pagini) în care fiecare erou e, în esenţă, un supravieţuitor al ostracizării; iar unul dintre aceşti eroi e un câine … Continuă lectura

Jurnalul motanului Pandalie – 18 – Ritual solemn, cu jucării din lemn

  În casa asta nu-s copii, dar colecţionăm jucării, pentru că el, jocul, atrage mereu norocul. Şi-n templul jocului, solemn, tronează jucării din lemn. Versurile le-am făcut chiar eu, pe bune şi fără mişto, că doar ştiti că încă mă … Continuă lectura

Cugetările motanului Pandalie – 9 – Încă o firimitură de Magnific, Preaadorat şi Preaonorat

Deoarece individa care m-a inventat mai are, gata transcrisă, o bucăţică din povestea al cărei început m-am gândit săptămâna trecută să-l dezvălui („Magnificul, preaadoratul şi preaonoratul”), în clipa de faţă cuget că aş putea să vi-o arăt şi pe aceea – şi … Continuă lectura