La vie en gris, la ville en gris, le ciel en gris…

… en français parce que… in English găsiţi pe toate drumurile

Realitatea gri mi-aduce aminte de griul imaginar dintr-o povestioară* de-a mea:

Plumburie, turma de vălătuci pufoşi goneşte către orizont, şfichiuită de vântul subţire. Acolo piere fără veste, pradă oceanului care o preschimbă în trâmbe lungi, cenuşii, repezite înapoi, spre plaja pustie, unde urlă, neputincioase, năruindu-se, lăbărţându-se şi destrămându-se în zdrenţe albe – retrase fără a cuteza să atingă trupul Shayarei.
Ea zace nemişcată, cu ochii închişi. Vântul cerne nisip prin plasa părului ei răvăşit şi, uneori, câte o şuviţă lungă se zbuciumă, flacără rebelă pe un altar uitat. Alteori, rochia portocalie, lungă şi largă, tresare înfiorată, grăunte viu neizbutind să se desprindă de palidul linţoliu care înfrăţeşte cerul, oceanul şi nisipul.
Îngenuncheat alături, Rayadatys tremură. Pânza deasă şi aspră a straiului cenuşiu nu lasă vântul să-i muşte trupul, dar inima înnebunită îi porunceşte să tresalte – ca şi ea.


* „Rayadatys” (pag. 301 a volumului Floarea de Loldilal )


Dârele verticale sunt de pe geamul dintre obiectiv şi lumea gri; iar verzuliu palid din filmuleţ e culoarea jaluzelelor, reflectată în mai sus amintitul geam despărţitor.

Reclame

Loldilal în caleidoscop


Acum vreo săptămână m-am jucat de-a caleidoscopul (aici, aici şi aici) – cu ramificaţii de un fel sau altul prin vecini. 🙂

Azi, duminică fiind, m-am gândit să reiau jocul, pornind, de data asta, de la coperta cărţii mele cu povestiri:

Şi iată ce-a ieşit:

Imagini inspiratoare – 1



luneliDoamnelor, domnişoarelor şi domnilor, sunt eu, Anne Glaff [1].  M-am gândit că, poate, cine ştie, sunteţi curioşi să aflaţi ce mai face fiica mea, Krama.

Ei bine, a început un al doilea volum de poezii. Ăsta se cheamă „Imagini Inspiratoare” – imagini pe care le culege ea ştie de unde şi care îi inspiră – Sfinte Dumnezeule! – versuri… hmm, destul de bizare. De palincă, de exemplu, n-am auzit în viaţa mea…  Şi nici de bătătură, ca loc unde stau soacrele… Şi…

Ei, dar mai bine vă las să citiţi:

desagaInima mea în desaga ta?
Ce cată acolo, hoţule, ha?
Dă-mi-o napoi, dă-o încoa!
Ce mă-sa, e inima mea!

Ce?!
Eu ţi-am spus, zici, s-o pui oareunde?
Acolo unde ibovnicu-ascunde
tot ce i-ai dat într-o noapte fierbinte,
dincolo de cuvinte,
de sărutări şi de mângâiere,
de supunere sub a lui vrere?

Ce vorbeşti, neică! Păi eram beată!
Băusem palincă, ca o netoată.
Credeam că eşti, mândru, fătul frumos,
nu numai la vorbă fălos.
Credeam că ţi-s dragă, că vrei să ne fie
iubirea drum către cununie.
Dar tu ţi-ai pus de ani buni pirostrii,
ai acasă vreo cinci copii
şi o muiere rea de muscă, de gură.
Şi-o soacră acră în bătătură!

Aşa că, hai, desaga jos!
Fii bun şi scutur-o, frumos,
să cadă iute de-acolo, din ea,
inima mea, aşa cum e ea,
puţin strivită, ferfeniţită
şi prin mocirlă tăvălită…

Dar o vreau, o vreau înapoi!
Şi-ţi pun desaga pe foc!
Şi te-arunc la gunoi!


[1] personaj din povestirea „Sfinte Dumnezeule!”, (pag. 30 a volumului Floarea de Loldilal . )

 

Pagini de manuscris

pagini de manuscris

pagini de manuscris („Slujbă Temporară”, pag. 110 din volumul Floarea de Loldilal)

*

pagini de manuscris

pagini de manuscris („Râpa Amăgirilor”, pag. 173 din volumul Floarea de Loldilal)

*

Găsiţi un alt exemplu aici.

Sub curcubeu

pentru Cununia Loenei [1]

imagine preluată de la psi

.

În zi de mai, bărbat al meu,

Să trecem pe sub curcubeu,

Pecetluind cu legământ

Iubirea noastră pe pământ.


[1] Personaj din „Râpa Amăgirilor”, a şasea poveste din volumul Floarea de Loldilal p. 142

Şedinţă foto

– pentru Happy Weekend – ediţia 23

Motanul Grişka şi Floarea de Loldilal

Ca să aibă de unde alege o poză pentru un concurs (pe care nu l-am câştigat, mi-ar fi trebuit cel puţin 647 de like-uri şi n-am reuşit să adun decât 84 😦 ), Vero m-a pozat de cinci ori, fiindcă sunt un model… cu prea multă personalitate! 😛

Parfumul cărţilor

*

„Închise ochii şi inhală aerul gros şi înmiresmat care i se învolbura în jur precum un abur. Cu ceva timp în urmă, ar fi fost dezgustat de duhoarea Templului, dar asta se întâmpla înainte de a fi fost blagoslovit cu ascuţimea simţurilor. Planta îi făcuse acest dar, precum şi multe altele. Acum totul se schimbase. Pentru el, mirosul era un peisaj într-o continuă schimbare, pictat în toate culorile imaginabile, aici strălucitor şi limpede, aici întunecat şi misterios. Erau munţi, canioane şi deşerturi de arome, oceane şi bolţi celeste, râuri şi pajişti, o panoramă magnifică de miresme, imposibil de descris în limbajul omenesc. Prin comparaţie, lumea era o imagine plată, urâtă şi aridă.”

Douglas Preston & Lincoln Child – Relicvariul (al doilea roman din seria Pendergast)

Mi-am adus aminte de citatul ăsta – cum aş fi putut să-l uit, când eu sunt muza sub a cărei oblăduire a fost tradus, pe măsuţa noastră din sufragerie? Mi l-am amintit şi l-am pus aici ca să vă pot spune că un motan ca mine ştie – ştie cum e lumea aia, cu „munţi, canioane şi deşerturi de arome, oceane şi bolţi celeste, râuri şi pajişti, o panoramă magnifică de miresme”. Sigur că (între noi fie vorba) nu există doar miresme, mai sunt şi duhori, pe care însă le acoperim cu nisip, că de-aia ne-a dat Doamne-Doamne lăbuţe şi gheruţe! Le acoperim şi nu le mai pomenim! Despre altele vorbim! Adică despre altul. Despre un alt miros, vreau să zic – unul de nota zece, trecut de mine, Grişka, zis şi Teroarea Gri, în categoria aromelor: parfumul hârtiei, al cărţilor, pe care-l cunosc, miao! de mic, când m-a ameţit atât de tare încât nu m-am putut abţine şi am ros cotorul acestui DEX grăsun, alături de care mă vedeţi aici

… l-am ros de parcă aş fi fost un prăpădit de căţeluş – şi aşa am căpătat dependenţă faţă de acel drog care este cuvântul tipărit!

Ei, şi, cum vă spuneam, parfumul ăsta al cărţilor e… e mai multe într-unul singur! Credeţi-mă, ştiu ce spun, mi-am petrecut multe ceasuri printre ele, adulmecând, fie în vis

… fie în vreme ce  le studiam cu ochii mei ceacâri.

Parfumul cărţilor e, aşadar,  uneori condimentat cu esenţă de praf şi de hârtie veche..

… alteori cu aromă de cerneală şi de hârtie proaspăt tăiată

… de hârtie caldă, blagoslovită de tipar cu rumeneala de pâine neagră a literelor, a acestor furnici încremenite, care mai de care, alcătuind, în toate clipele istorisirii, luuungi şiruri disciplinate. Dar, mai presus de orice, parfumul cărţilor e parfum de poveste. Şi cel mai fain miros poveştile SF – au o aromă exotică, de planetă îndepărtată, de univers străin, de timp prin care încă n-am trecut, sau prin care am trecut altcum…. şi de imaginaţie, de vis omenesc ţesut cu ochii pierduţi în depărtări!

Iar când printre poveştile astea mai sunt şi flori… ca floarea de loldilal, aţi auzit de ea? Aţi auzit vreodată de „mireasma fascinantă a loldilalului, a florilor lui carnivore”? Eu unul am simţit-o, ieşind, îmbătătoare, dintre foile cărţii! M-a fermecat!

L-a fermecat şi pe prietenul meu Alberto!

Iar de frumoasa Jora ce să mai vorbesc? Pe ea a topit-o de-a binelea! A înnebunit-o! 🙂

Închei spunându-vă un secret: au mai descoperit şi alţii parfumul cărţilor, au mai scris şi alţii despre ele! Dacă vreţi să aflaţi despre cine vorbesc, faceţi o vizită la Mirela!

Închei, boieri dumneavoastră,
Cu plecăciune pisicească,
Grişka

Bookfest 2012 – fotografii

*

Anul ăsta ar fi trebuit să iau o piatră în gură – de când mi-s traducătoare, merg pentru prima dată la Bookfest cu tot cu jumătatea conjugală.

De stat, n-am stat prea mult, n-am ajuns decât la lansarea de la Millennium Books şi, bineînţeles, la lansarea cărţii mele de la Nemira. Şi la mititei, cu bere lângă ei 😀

N-am timp să scriu cine apare în fiecare poză – pentru asta vă invit să mă vizitaţi pe facebook. Dar, dacă îi cunoaşteţi, îi veţi recunoaşte pe: Liviu Radu, Cristina şi Ştefan Ghidoveanu, Mihai-Dan PavelescuValentin NicolauMichael Hăulică, Ona Frantz, Florin-Corneliu Pîtea, Horia Nicola Ursu, Ştefana Czeller, fanii SF nr. 1 şi 2, adică Nicu şi Bebe,  Ana Antonescu, Roxana BrînceanuOliviu Crâznic, Ciprian Mitoceanu, Simona Şerbănescu, Loredana Frăţilă Cristescu, Ionuţ Bănuţă, Tiberiu Orăşanu (reprezental oficial, la Bookfest, al clubului psi). I-am înşiruit într-o ordine absolut aleatoare (pentru mine toţi sunt la fel de importanţi) şi îmi cer scuze dacă am omis pe cineva (dacă remarcaţi vreo omisiune, trăgeţi-mă vă rog de mânecă, şi fac adăugirea necesară).

Astăzi pentru life in pictures.

VeroVers

 

Bănci pustii, departe,
Pierdute în fundal…
Pe-alee umbre moarte,
Visele – în spital.

6 aprilie 2011

...........

Parcul din Focşani, octombrie 2009

 

Fă-ţi timp, te rog, azi, mâine şi mereu,
Să treci prin parcul sufletului meu.
Fă-ţi timp, te rog, pe-o bancă stai o clipă,
Zâmbeşte către flori, măcar în pripă!

9 aprilie 2011

.

Pe tema „o bancă, o alee, un parc” au mai scris: papagigli, psispina, virusverbalis, redsky2010, scorpio72, ALTCERSENIN, Lora, Ragnar

Vezi articolul original

Colecţia de felicitări – Crăciun şi Anul Nou (supliment)

(12 dintre cele 15 felicitări provin de aici, iar pentru Crăciunul viitor o să ne distrăm extrăgând felicitări şi de aici)

Vă urăm tuturor

SĂRBĂTORI FERICITE! & LA MULŢI ANI!

şi adăugăm [probabil] ultimele ping-uri ale anului 2011 (Vania, Theodora, Teo, Christian Dima, Shayna, Almanahe)

Vero, Mariana şi Grişka

Colecţia de felicitări – Crăciun şi Anul Nou

La vizionare e invitată toată lumea, dar am rezervat locuri în primul rând pentru participanţii la miercurea fără cuvinte şi pentru câţiva pinguitori de elită, la care avem datorii 🙂 : Vania, Teo, Shayna, Blogul-cu-atitudine, Theodora, Zina, Androxa, Gabriela-Elena, Zinnaida, Caius, Ana-Usca, Almanahe, Mirela-Pete, Clipe-de-Cluj, Daurel, Rokssana, Ulise-II, IlarieFlorina, Zamfir-Pop, Dispecer-Blogosferă, Napobloghia, Gabriela-Savitsky, Filumenie, Stropi-de-suflet, Cristian-Dima

Poze emailate – 19


După masajul de relaxare, puteţi citi câte ceva, pe îndelete: