Jucărele

Fiindcă lansarea de azi a celui de-al treilea volum tipărit plin numai cu povestiri de-ale mele  trebuie (am decretat eu!) marcată cumva pe blogul ăsta, iaca fac ce pot:

 

Reclame

Semn

 

Acesta e un semn. Semn de carte. Semn c-o să se lanseze o carte. Una de-a mea.

 

Până la lansare mai e exact o săptămână. Amănunte aici.

Eu vă mai spun doar că, pe lângă cele trei cărţi de mai sus, se va lansa şi o antologie.

instrument creator de colaje: funny.pho.to

Jurnalul motanului Pandalie – 26 – Despre trei cărţi (plus una care nu e!)

Antologia despre care aţi citit aici a apărut. Îmi permit să vă atrag atenţia asupra acestui fapt, oferindu-vă simultan şi o iniţiere în… caleidoscopare.  (Da, ştiu, cuvântul ăsta nu există, dar totul trebuie inventat odată şi odată, şi de ce n-ar fi data asta acum şi aici, că doară nu ducem lipsă nici de litere, nici de înclinaţie către extrapolare?)

Şi-aţi mai citit pe blogul ăsta despre o carte, şi-o să apară şi ea cât de curând. Iar eu, bucuros să vă fiu călăuză, vă invit să daţi clic pe fiecare imagine de mai jos – că n-o fi foc! – să vă lămuriţi ce şi cum, să faceţi o selecţie şi să comandaţi ceva din recent începuta noastră epocă pavconiană. Hrăniţi-vă biblioteca! (Asta-mi aduce aminte de un vânzător ambulant de plăcinte, care, supărat că gloata de turişti nu se-nghesuia deloc să cumpere, striga pe plajă: „Luaţi, lovi-v-ar foamea!”)

Bine, recunosc, n-am dreptul să spun epoca noastră, fiindcă eu vegetez aici, uitat, aşteptând să apară o continuare a biografiei mele… Dar cum s-apară, când individa nu dă niciun semn că ar avea de gând s-o scrie?! Modestia nu mă lasă să strig asta din vârf de acoperiş, dar sunt sigur că aşa ceva ar avea căutare! Că unul şi numai unul este Ilie Pandalie, fost tehnician-proiectant şi fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”, inclusă în volumul Floarea de Loldilal  , la pagina 316! Şi tare-mi mai doresc un roman cu numele meu în antet, pe toate paginile fără soţ! (Pen’ că eu am soaţă, pe Neaga mea, lemnoasa mea!)


Aţi văzut că-n text sunt cuvinte îngroşate, da? Asta fiindcă articolul participă la Jocul Cuvintelor cu numărul 201.

201! Un număr predestinat pentru acest articol, căci:

  • 2+1=3, şi eu am scris aici despre 3 cărţi, două volume de autor plus o antologie;
  • 0 (zeroul dintre 2 şi 1) e cartea care nu există, cartea dedicată mie. 😦

Perioada pavconiană

clic mai sus pentru comenzi

După cum se vede, în această antologie s-a găsit loc şi pentru o povestioară de-a mea. Sunt în perioada pavconiană! 🙂

Vreau să zic că povestirile mele sunt tot alea, majoritatea scrise acum vreo 20 de ani – la fel de bune sau de proaste cum erau şi atunci. Dar acum există editura Pavcon, care a început să publice SF, iar acolo există cineva care şi-a adus aminte de născocirile mele… Şi care le apreciază. 🙂

Poveştile publicate de Pavcon sunt cele care n-au încăput în „Floarea de loldilal„, plus vreo patru scrise din 2012 încoace, plus „Între lumi”, pe care n-am trimis-o la Nemira, fiindcă e o continuare a poveştii „Aproape Îngeri”, semnată de Sergiu Someşan, şi trebuie să-i stea alături, cum îi stă acum, pentru a-i da sens. Dintre cele vechi, o parte se regăsesc şi în volumul „supra-Vieţuitorii„, publicat doar online, pe site-ul cartea.info.

Şi uite-aşa mi-am adus aminte că, înainte de Nemira, mi-a lăsat un gust amar o încercare de publicare a textelor mele în format electronic, pe care am abandonat-o în stadiul descris aici*.

Dar trecutul fuse şi se duse… Iar în viitor… poate scriu totuşi vreun roman (publicabil**) înainte de a mă ramoli. 😀


* E a doua oară când pun un link către istoria asta. Prima oară am făcut-o când m-au călcat pe bătături bârfele lansate pesemne de oarece „fani” de-ai mei din aşa-numitul fandom SF.

** Nepublicabile am două (dactilografiate pe vremea când nu eram dotată cu computer, ci cu maşină de scris).

Schimbare



Pentru că „Floarea de loldilal” nu mai e singurul meu volum de povestiri tipărit pe hârtie, iată-mă-s la un nou botez al blogului.

N-aş zice că am fost din cale-afară de inspirată când am ales noul titlu, dar am vrut musai ceva cu 3 de V – numărul meu preferat, litera mea preferată… 🙂
Cât despre cuvintele „viziuni” şi „virtuale” – povestirile mele sunt viziuni ale unei multitudini de lumi virtuale, trimise către mine de imaginaţia mea. 🙂

Blogul are şi o pagină nouă, despre noua mea carte. Nouă, adică apărută acum vreo două luni.

Cadouri de la editura Pavcon – numai până la 31 decembrie 2018

Puteţi comanda cărţulia mea cu povestiri, „Între lumi„, ca parte a unui pachet cadou prestabilit. Discount 40%. Clic pe aici pentru amănunte.

Cărţulia poate fi comandată şi ca parte a unui „pachet cadou la alegere”, adică împreună cu oricare alte patru cărţi din oferta editurii Pavcon. Tot cu discount 40%. Clic pe aici pentru amănunte.

Jurnalul motanului Pandalie – 25 – Şi totuşi…



S-ar putea numi dependenţă de jazz, şi totuşi lipseşte jazzul.

S-ar putea numi dans clasic, şi totuşi lipseşte dansul.

S-ar putea numi poveşti de iubire, şi totuşi lipseşte iubirea.

S-ar putea numi o seară în familie, şi totuşi lipseşte familia.

S-ar putea numi rătăciri sub lună, şi totuşi lipseşte luna. (E lipsă. Nu elipsă. Eclipsă.)

Toate astea s-ar putea numi vicii de exprimare, sau de logică, şi totuşi diagnosticul e altul.

Care?

Unii ştiu, şi totuşi nu scoate nimeni niciun sunet

Tăcerea e de aur, şi totuşi nu-s nababi toţii muţii. Pentru că surzii nu apreciază tăcerea; bat toba să priceapă iapa. Şi totuşi nu pricepe nici calul. Poate calea. Cala. Zicala. Zăbala. Zăbava. Zău.


Şi totuşi, zău că eu aş fi scris altceva pentru Jocul Cuvintelor, dar mi-a luat-o înainte tălâmbul de Fane!

Jurnalul motanului Pandalie – 24 – Poza de profil

Eu fiind, din nefericire sau nu, un biet personaj imaginar*, sunt nevoit să iau cu împrumut o fotografie pentru aşa-numitul Gravatar. Prin urmare, în noua mea poză de profil îl puteţi admira, de fapt, pe motănelul Zorro, strănepotul unui cuplu de bucureşteni şi finul lui Cudi, zisă şi Condesa.



* domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal )

Cugetările motanului Pandalie – 14 – Un spaţiu eminamente democratic

După ce mi-am amintit că 13 (treisprezece) e, zice-se, număr cu ghinion, m-am gândit să pun pe fugă această posibilitate cu o a paisprezecea cugetare, şi ea tot despre fenomenul numit transformare.

Iat-o:

Presupun că limba evoluează din greşeală în greşeală fiindcă e mai uşor să faci modificări în dicţionare decât într-o groază de capete neşcolite. Vorba aia: „proşti, dar mulţi”. O limbă „vie” pare să trăiască într-un spaţiu eminamente democratic: gloata dă tonul.

În consecinţă, sunt aproape sigur că din următoarea ediţie a DEX-ului o să aflăm, printre alte noutăţi, că „resort” înseamnă şi „staţiune”, iar „a aplica” e sinonim cu „a solicita”. 😛

Cugetările motanului Pandalie – 13 – Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă

Când nu şed şi dorm, ci şed şi cuget, răsucesc pe toate feţele minunata lege a conservării materiei pe care v-am servit-o mai sus, în titlu, şi ajung să-mi spun că, de la sfârşitul anului de graţie o mie nouă sute optzeci şi nouă încoace:

  • s-au pierdut multe (mai multe din cele bune decât din cele rele);
  • s-au câştigat puţine (mai puţine din cele bune decât din cele rele);
  • s-au transformat foarte multe, printre care, de pildă:
    • pe tarlaua lingvistică:
      • î s-a transformat în â;
      • sînt s-a transformat în sunt;
      • vroiam s-a transformat din corect în incorect;
      • nici un s-a transformat în niciun;
      • coperte, cocteil (şi-or mai fi şi altele, dar nu-mi vin acu’ în minte) s-au transformat din variante preferate în variante tolerate;
      •  binevenit s-a transformat din cuvânt al limbii române în cuvânt inexistent;
      • a comemora s-a transformat din ” a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau dispariția unei persoane importante” (cf. Marelui dicţionar de neologisme, ed. 2000), în „a celebra solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment important” (conform Dicţionarului explicativ al limbii române, ed. 2009 – drept care ieri m-am mai sărbătorit „Mica Unire”, am comemorat-o, cu binecuvântarea DEX-ului şi preşedintelui ţării noastre „de glorii” şi „de dor”, ajunsă în „marele-i viitor” (i-am înşiruit pe blagoslovitori în ordine alfabetică);
      • limba de lemn s-a transformat în romengleză;
    • pe alte tarlale:
      • ţiganii s-au transformat în rromi;
      • bătrânii s-au transformat din înţelepţi în idioţi;
      • religia s-a transformat din fruct oprit în fruct hulit;
      • milionul de lei vechi s-a transformat în suta de lei noi;
      • eu* m-am transformat din tehnician-proiectant în motan firoscos.

Aş mai continua, dar tocmai mi s-a transformat foamea în somn, că m-au pus ăştia la dietă, ca să nu mă transform din grăsuţ în grăsan.


* – Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ).

Jurnalul motanului Pandalie – 23 – Povestitorul

Acum am înţeles! Am înţeles, într-un târziu, ce-am păţit. Într-o bună zi, pusă pe distracţie, o nemernică ne-a luat pe mine şi pe Fane şi ne-a încuiat în aceeaşi poveste. Şi n-a născocit una frumoasă, din aia cu „zăresc un prinţ călare”! Nu, ea a scornit o catastrofă*, în care nici măcar nu m-a zăvorât cu vreun amic, a ţinut musai să mă tortureze psihic punându-mă lângă un fiu denaturat, nalt la stat, dar nu şi mare la sfat!

Pe urmă m-a conectat la blogul ăsta şi, în naivitatea mea, am crezut că urmează să fiu salvat! Că mă voi bucura de o nouă viaţă, plină de mulţumire! Dar nu, sistemul clocit de mintea ei diabolică e altul! M-a înarmat cu niscai cugetări şi cu un jurnal personal şi a făcut din mine însumi povestitorul amărăciunilor mele… M-a pus să mi le scriu până şi  în advertoriale (fie ele veritabile sau menite să ia Superblogu’ în băşcălie)!

Dar gata, depun plângere! O înregistrez la Eddie, în ambele tabele de săptămâna asta.



* „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal )