Antologia despre care aţi citit aici a apărut. Îmi permit să vă atrag atenţia asupra acestui fapt, oferindu-vă simultan şi o iniţiere în… caleidoscopare. (Da, ştiu, cuvântul ăsta nu există, dar totul trebuie inventat odată şi odată, şi de ce n-ar fi data asta acum şi aici, că doară nu ducem lipsă nici de litere, nici de înclinaţie către extrapolare?)
Şi-aţi mai citit pe blogul ăsta despre o carte, şi-o să apară şi ea cât de curând. Iar eu, bucuros să vă fiu călăuză, vă invit să daţi clic pe fiecare imagine de mai jos – că n-o fi foc! – să vă lămuriţi ce şi cum, să faceţi o selecţie şi să comandaţi ceva din recent începuta noastră epocă pavconiană. Hrăniţi-vă biblioteca! (Asta-mi aduce aminte de un vânzător ambulant de plăcinte, care, supărat că gloata de turişti nu se-nghesuia deloc să cumpere, striga pe plajă: „Luaţi, lovi-v-ar foamea!”)
Bine, recunosc, n-am dreptul să spun epoca noastră, fiindcă eu vegetez aici, uitat, aşteptând să apară o continuare a biografiei mele… Dar cum s-apară, când individa nu dă niciun semn că ar avea de gând s-o scrie?! Modestia nu mă lasă să strig asta din vârf de acoperiş, dar sunt sigur că aşa ceva ar avea căutare! Că unul şi numai unul este Ilie Pandalie, fost tehnician-proiectant şi fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”, inclusă în volumul Floarea de Loldilal 
, la pagina 316! Şi tare-mi mai doresc un roman cu numele meu în antet, pe toate paginile fără soţ! (Pen’ că eu am soaţă, pe Neaga mea, lemnoasa mea!)
Aţi văzut că-n text sunt cuvinte îngroşate, da? Asta fiindcă articolul participă la Jocul Cuvintelor cu numărul 201.
201! Un număr predestinat pentru acest articol, căci:
- 2+1=3, şi eu am scris aici despre 3 cărţi, două volume de autor plus o antologie;
- 0 (zeroul dintre 2 şi 1) e cartea care nu există, cartea dedicată mie. 😦
Apreciază:
Apreciază Încarc...
, astfel încât s-o aflu şi eu.
În sensul că am scris şi oarece 
VERO-VIZIUNI VIRTUALE 