Miao, eu sunt motanul Pandalie!

Salut voios de motan năzdrăvan!

Sunt Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan cu „mutra bicoloră”, domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
– la pagina 316 a volumului Floarea de Loldilal .

Pentru început, le spun bun găsit membrilor clubului psi prezenţi azi la „datorie”:

1. tibi 2. lili3d
3. dor 4. tibidoi
5. Scorpio 6. cita
7. psi 8. Dictatura Justitiei
9. Dia na 10. Gara pentru doi
11. La Fee 12.  Max
13. roxana

Îi salut, fireşte, şi pe cei care n-au participat astăzi  la joc, şi pe toţi cititorii blogului 🙂

Şi anunţ pe toată lumea că de-acum înainte îmi voi scrie singur, aici, jurnalul şi cugetările.

Iar ca să mă cunoaşteţi mai bine, vă invit să citiţi (dacă nu cumva aţi făcut-o deja) cele trei postări deja publicate care se referă la mine:

Reclame

Jurnalul motanului Pandalie – 1 – Introducere

(cu o duzină de cuvinte impuse)

Dacă mi-aţi citit povestea, ştiţi că am fost cândva un om de valoare şi de acţiune – tehnician-proiectant, adică 😛 Ştiţi şi că m-am transformat în motan în ultima zi a anului 2000, când aşteptam Magnificul Moment al Sfârşitului alături de toţi cei care-mi împărtăşeau credinţa – ni se spunea „Propovăduitorii Sfârşitului Lumii”. Sperând din tot sufletul că de Clipa cea Mare nu ne mai despărţeau decât câteva minute, am fost atât de copleşiţi de emoţii şi de presimţirea apropiatei beatitudini, încât ne-am pierdut şi echilibrul, şi coeziunea interioară, şi coerenţa macroformei materiale. Am intrat într-o stare de confuzie care a atins paroxismul doar preţ de o fracţiune de secundă – suficient pentru a ne pune în situaţia de a nu mai putea regăsi decât un echilibru parţial stabil în aceste forme improprii, dar care, pe moment, ne-au fost cel mai uşor accesibile… Pe scurt, de atunci eu, Ilie Pandalie, sunt motan, iar nevastă-mea, Neaga, zisă acum Lemnoasa, e scăunel cu trei picioare…

Celor care n-au citit despre mine, care nu ştiu nici măcar cum am ajuns să am un al treilea copil, un fiu adoptiv (Ilian) care a fost cândva fată (Liliana), dar care acum e o adevărată imagine a mea din momentul când abia ajunsesem la maturitate, trebuie să le spun că, pe vremea când eram biped, am dat dovadă şi de o mare sensibilitate – am scris versuri! Şi, de când cu Ilian, am reînceput să scriu – adică îi dictez lui! M-am tot gândit ce să-i ofer în schimb – pentru  efortul depus – şi m-am decis să-i îngădui să publice  versurile – sub noul lui nume, Ilian Pandalie! O să-ncepem cu un volum de poezii pentru copii, pentru că mă inspiră mai ales Fane, zis Şmenaru, prăpăditul de fiu-meu (mezinul), care nu-i numai idiot, ci şi cleptoman! Şi iată rezultatul – îngăduiţi-mi să vă ofer o mostră:

Fane a furat un măr
Mare, roşu şi frumos.
Şi s-a tras sigur de păr,
Tontu’, când l-a scăpat jos!
Vai, sărmanu’ retardat!!
Mărul roş, plin de noroi,
Credeţi că şi l-a spălat?
Nu! L-a dus drept la gunoi!

Dar am de gând să abordez, cât de curând, şi alte subiecte: am să povestesc cum m-am adaptat, ajungând să mă simt bine în blana mea de motan, am să descriu zadarnica luptă a câinilor pentru libertate, am să povestesc despre suferinţele scăunelului care îmi e consoartă (acum n-o mai doare spatele – fiindcă n-a fost în stare să se transforme baremi într-un scaun cu spătar, o înjunghie, pe rând sau simultan, cele trei picioare)… şi aşa mai departe.

Ei, ca să fiu sincer, cred că nu va fi vorba numai de versuri. O să scriu şi proză, aici, în jurnalul meu. În concluzie, fiţi pe fază! Ştiu că sună a laudă de sine, da’ zău că am de spus lucruri interesante!

Cu aceeaşi duzină de cuvinte au mai jonglat şi alţii. Puteţi ajunge uşor la oricare dintre ei, fiindcă toate drumurile pleacă de la psi!

Cugetările motanului Pandalie – 2 (cu o duzină de cuvinte impuse)

.

E nevoie de curaj ca să ieşi din crisalidă fără intenţii deghizate. Fiindcă în lumea asta mai nimic nu merge ca la carte. Se întâmplă atâtea lucruri pe care tu, un biet suflet inocent, iubitor de linişte, le credeai imposibile. Crezi că nu-ţi asumi niciun risc deschizându-ţi sufletul şi te trezeşti deodată într-o agitaţie deplină, datorată tocmai vorbelor sau faptelor pe care ţi le ştii la fel de lipsite de intenţii rele ca iarna de arşiţă. Dar antidotul e la-ndemână. Stai în banca ta, cu obloanele sufletului şi ale gândurilor lăsate, nu te băga unde nu-ţi fierbe oala şi nu-ncerca să le explici troglodiţilor cum se rotesc planetele! Alege drept deviză a vieţii tale Glossa lui Eminescu!”

– din cugetările lui Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )

Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat psi şi alţi duzinari – îi găsiţi în tabel:

1. Carmen Pricop 2. dordefemeie
3. virusverbalis 4. Scorpio
5. vavaly 6. Dictatura Justitiei
7. Irealia 8. vânt de toamnă
9. almanahe 10. incognito
11. SimonaR

Cugetările motanului Pandalie – 1 (cu o duzină de cuvinte impuse)

.

„Fericirea e un port în care eşti singura corabie, căci e numai al tău, şi e la fel de fantomatic ca acel chip vălurit pe care şi-l coboară luna în oglinda apei – vai de tine dacă devii sclavul lui şi te azvârli să-l afli în adânc! Înţelepţii nu-şi fac din căutarea fericirii un model de viaţă, nu umblă după ea pe un traseu bine determinat, descoperit în vreo carte veche. Şi nici nu o aşteaptă. Pentru că fericirea vine când vrea şi când nu te aştepţi, dacă şi numai dacă ştii să-ţi duci traiul pe planeta Pământ bucurându-te de frumuseţea lumii şi savurându-i darurile, printre care parfumul florilor îngheţate de brumar – promisiune de zăpadă proaspătă oferind o nouă prospeţime leşului verii, sub foşnetul năsăliei lui de frunze uscate – nu e nicidecum cel mai lipsit de farmec.”

– din cugetările lui Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )

Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat psi şi alţi duzinari:

1. d’agatha 2. Scorpio
3. virusache 4. dordefemeie
5. Carmen Pricop 6. Incognito
7. Dictatura Justitiei 8. almanahe

Şedinţă foto

– pentru Happy Weekend – ediţia 23

Motanul Grişka şi Floarea de Loldilal

Ca să aibă de unde alege o poză pentru un concurs (pe care nu l-am câştigat, mi-ar fi trebuit cel puţin 647 de like-uri şi n-am reuşit să adun decât 84 😦 ), Vero m-a pozat de cinci ori, fiindcă sunt un model… cu prea multă personalitate! 😛

Parfumul cărţilor

*

„Închise ochii şi inhală aerul gros şi înmiresmat care i se învolbura în jur precum un abur. Cu ceva timp în urmă, ar fi fost dezgustat de duhoarea Templului, dar asta se întâmpla înainte de a fi fost blagoslovit cu ascuţimea simţurilor. Planta îi făcuse acest dar, precum şi multe altele. Acum totul se schimbase. Pentru el, mirosul era un peisaj într-o continuă schimbare, pictat în toate culorile imaginabile, aici strălucitor şi limpede, aici întunecat şi misterios. Erau munţi, canioane şi deşerturi de arome, oceane şi bolţi celeste, râuri şi pajişti, o panoramă magnifică de miresme, imposibil de descris în limbajul omenesc. Prin comparaţie, lumea era o imagine plată, urâtă şi aridă.”

Douglas Preston & Lincoln Child – Relicvariul (al doilea roman din seria Pendergast)

Mi-am adus aminte de citatul ăsta – cum aş fi putut să-l uit, când eu sunt muza sub a cărei oblăduire a fost tradus, pe măsuţa noastră din sufragerie? Mi l-am amintit şi l-am pus aici ca să vă pot spune că un motan ca mine ştie – ştie cum e lumea aia, cu „munţi, canioane şi deşerturi de arome, oceane şi bolţi celeste, râuri şi pajişti, o panoramă magnifică de miresme”. Sigur că (între noi fie vorba) nu există doar miresme, mai sunt şi duhori, pe care însă le acoperim cu nisip, că de-aia ne-a dat Doamne-Doamne lăbuţe şi gheruţe! Le acoperim şi nu le mai pomenim! Despre altele vorbim! Adică despre altul. Despre un alt miros, vreau să zic – unul de nota zece, trecut de mine, Grişka, zis şi Teroarea Gri, în categoria aromelor: parfumul hârtiei, al cărţilor, pe care-l cunosc, miao! de mic, când m-a ameţit atât de tare încât nu m-am putut abţine şi am ros cotorul acestui DEX grăsun, alături de care mă vedeţi aici

… l-am ros de parcă aş fi fost un prăpădit de căţeluş – şi aşa am căpătat dependenţă faţă de acel drog care este cuvântul tipărit!

Ei, şi, cum vă spuneam, parfumul ăsta al cărţilor e… e mai multe într-unul singur! Credeţi-mă, ştiu ce spun, mi-am petrecut multe ceasuri printre ele, adulmecând, fie în vis

… fie în vreme ce  le studiam cu ochii mei ceacâri.

Parfumul cărţilor e, aşadar,  uneori condimentat cu esenţă de praf şi de hârtie veche..

… alteori cu aromă de cerneală şi de hârtie proaspăt tăiată

… de hârtie caldă, blagoslovită de tipar cu rumeneala de pâine neagră a literelor, a acestor furnici încremenite, care mai de care, alcătuind, în toate clipele istorisirii, luuungi şiruri disciplinate. Dar, mai presus de orice, parfumul cărţilor e parfum de poveste. Şi cel mai fain miros poveştile SF – au o aromă exotică, de planetă îndepărtată, de univers străin, de timp prin care încă n-am trecut, sau prin care am trecut altcum…. şi de imaginaţie, de vis omenesc ţesut cu ochii pierduţi în depărtări!

Iar când printre poveştile astea mai sunt şi flori… ca floarea de loldilal, aţi auzit de ea? Aţi auzit vreodată de „mireasma fascinantă a loldilalului, a florilor lui carnivore”? Eu unul am simţit-o, ieşind, îmbătătoare, dintre foile cărţii! M-a fermecat!

L-a fermecat şi pe prietenul meu Alberto!

Iar de frumoasa Jora ce să mai vorbesc? Pe ea a topit-o de-a binelea! A înnebunit-o! 🙂

Închei spunându-vă un secret: au mai descoperit şi alţii parfumul cărţilor, au mai scris şi alţii despre ele! Dacă vreţi să aflaţi despre cine vorbesc, faceţi o vizită la Mirela!

Închei, boieri dumneavoastră,
Cu plecăciune pisicească,
Grişka

Mărţişor

La început de primăvară, vă oferim câte un buchet de… pisicei – că ghiocei oricum vă dă toată lumea 😀 – şi nişte versuleţe scoase de Vero de la naftalină 🙂

Fotografie preluată de pe poze.haios.ro

Ghiocei iţiţi în suflet
Mi-l transformă în vioară,
Şi mă-ndeamnă să vă dărui
Un crâmpei de primăvară!

Şi vă recomandăm, ca de obicei, câteva articole de pe alte bloguri:

Încă un calendar

În amintirea lui Biţi:

 

Plus o poezie de Nichita Stănescu:

Balada Motanului

 

Motan m-as fi dorit sã fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,

cu gheare şi musteţe lungi,

c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

 

La ora când târâş-grăpiş

zăpada nopţii se adunã

eu, cocoţat pe-acoperiş,

sã urlu a pustiu la lunã.

 

Şi-atuncea, şapte gospodine

sã dea cu bolovani în mine

şi sã mă-njure surd, de Domnul,

cã le-am stricat, urlând, tot somnul.

 

De sus, din vârful săptămânii,

sã le rânjesc urlat, scârbos:

iubesc doar locul nu stăpânii,

precum fac câinii pentr-un os.

 

Şi iarăşi şapte gospodine

să dea cu bolovani în mine,

iar eu să urlu, urlu-ntruna

atât cât n-o apune luna.

 

Motan m-as fi dorit sã fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,

cu gheare si musteţe lungi

c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

 

Când zorii ziua o deznoadă

să mă tot duc, să mă tot duc

şi tinicheaua prinsã-n coadã

s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

 

Jegos si obosit, apoi,

cu maţele în liturghie,

sã mă adun, să mă-ncovoi

prin albiturile-n frânghie.

 

Ca-n faţa unui şobolan

spinarea sã mi-o fac colan

să scuip, să scuip şi-n urmă iar

hai-hui sã plec pe străzi, hoinar.

 

Pisicile de prin vecini

sã le gonesc pe la pricini,

sã-mi fete fiecare-un pui

c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

 

Iar când o fi uitat sã mor,

la cârciuma din mahala

sorbitã-n calea pumnilor

poşirca acrã viu sã stea.

 

„Hei… viatã, viatã… ieşi din cort

hai, pune-mi-te iar pe danţ…

te uitã… zace colo-n şanţ

motanul mort, motanul mort…”

Calendar 2011

Prietena mea Daisy, o căţeluşă la care ţin foarte mult, a creat un calendar cu animăluţe de pe Petsbox. Uitaţi-vă aici, să-l vedeţi – şi să vedeţi şi că apare şi poza mea, în luna februarie.

Iar eu am avut chef de joacă – cu calendarul lui Daisy (sper că n-o să se supere pe mine din cauza asta) – şi iată rezultatul:

Bineînţeles că asta nu mi-a fost de ajuns, am mai făcut şi altceva – dacă vreţi să vedeţi ce, aruncaţi o privire pe blogul meu.

Iar dacă nu aveţi curiozitatea asta, vă recomand câteva articole de pe alte bloguri:

Contribuţie importantă

Cred că e suficient să vă arăt două fotografii, ca să vă daţi seama cât de importantă a fost contribuţia mea la traducerea romanului Snow Crash.

Dar, cu toate astea, n-am fost invitat la lansare 😦 (Gaudeamus, duminică, 21 nov, ora 16:00, la standul grupului editorial Corint)

Nu pot să nu vă spun că nu m-au invitat nici la lansarea romanului Revolta (Gaudeamus, sâmbătă, 20 nov, ora 14:00, la standul editurii Nemira), deşi nici ăsta nu s-ar fi putut traduce fără concursul meu preţios, după cum vedeţi:

Miao, asta e recunoştinţa bipezilor faţă de patrupezi! Sunt re-vol-tat! 😛

Motiv pentru care în continuare n-o să vă recomand cărţi, ci articole din bloguri!

Ce se mai vântură pe net – 2

Am primit un e-mail intitulat Descoperă cine e adevăratul tău model de viaţă!

Eu am descoperit – şi m-am gândit că poate-or fi tentaţi şi alţii. Ca urmare, amatorii sunt invitaţi să facă – fără şmecherii! – calculul de mai jos:

  • Alege un numar intre 1 şi 9, inclusiv;
  • Înmulţeşte-l cu 3;
  • Adaugă 3;
  • Înmulţeşte din nou cu 3;
  • Ai obţinut un numar format din 2 sau 3 cifre; adună-le;
  • Caută numărul obţinut în lista de mai jos şi află cine este modelul tău.

1 – Albert Einstein
2 – Audrey Hepburn
3 – Barbara Streisand
4 – Amadeus Motzart
5 – Bill Gates
6 – Mahatma Ghandi
7 – Maica Tereza
8 – Roger Federer
9 – Motanul Grişka 😛
10 – J.F.Kennedy

😆

😆

😆

Ei. şi dacă tot îţi sunt model :roll:, mă simt obligat să-ţi fac oarece recomandări de lectură:

Desenul

Pericolul lecturii

Măriuca şi zâna Tara

Anghelofanie

Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 138

Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 19

Uneori…

Cum se măresc taxele…

A fost odată în România…(8)

Totuşi, iubirea

DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE ROMANI!

Jean Malrieu (1915-1976) – Astrologie

Basm răsăritean

Deosebiri

Tu unde te incadrezi?

Dexign: noul site, la inaugurare. Design de brand

Fără vorbe – sunt inutile…

Pisica neagra – Sange balcanic (142) poem

Cultul personalităţii

Acesta sunt eu, eu, eu şi iarăşi eu. Priviţi-mă, admiraţi-mă, aplaudaţi-mă, ovaţionati-mă. dedicaţi-mi cântece şi poezii… 😀

Iar dacă se-ntâmplă cumva să vă săturaţi de mine, ei bine,  în cazul ăsta vă invit pe alte bloguri şi vă sugerez, cu dragă inimă, oarece articole, cum ar fi:

Nu faceţi ca mine!

Nu vă ţineţi de prostii, ca mine în poza de mai sus!

Citiţi, AICI, şi daţi o mână de ajutor, dacă şi cum puteţi!

Alte lecturi recomandate: