Versuri rătăcite – Prietenul meu [pierdut], trandafirul…

Noua poveste parfumată a Mirelei Pete mi-a adus aminte că am scris cândva, demult (în perioada când mi-am scris cea mai mare parte poezilor), şi un soi de povestioară în versuri despre un trandafir. Din păcate, nu mai găsesc caietul pe care-am scris-o şi nu-mi mai aduc aminte decât o singură strofă – pe care o puteţi citi aici, în dreapta.

Drept consolare, îmi ofer – şi vă ofer – câteva poveşti parfumate adevărate:

… plus  „trandafirul deşertului”, fotografiat de Alex Mazilu

… şi câteva recomandări de pe alte bloguri

Mărţişor

La început de primăvară, vă oferim câte un buchet de… pisicei – că ghiocei oricum vă dă toată lumea 😀 – şi nişte versuleţe scoase de Vero de la naftalină 🙂

Fotografie preluată de pe poze.haios.ro

Ghiocei iţiţi în suflet
Mi-l transformă în vioară,
Şi mă-ndeamnă să vă dărui
Un crâmpei de primăvară!

Şi vă recomandăm, ca de obicei, câteva articole de pe alte bloguri:

Lume, lume! – 4

În imaginea de mai sus puteţi admira mutra noului meu blog, căruia i-am mai făcut reclamă, aici şi aici. Cu alte cuvinte, mă repet! 🙂 Dar orice reclamă care se respectă se repetă, nu? 😛

Blogul nu e de fapt nou, ci refăcut. L-am transbordat de la myjob la wordpress, i-am schimbat bineînţeles mutra şi mă străduiesc să-i adaug fiecărei poezii câte o imagine, cât de cât adecvată.

Sunteţi invitaţi să-l vizitaţi. Dar, dacă n-aveţi chef, poate vă tentează unul dintre articolele de mai jos:

Versuri rătăcite: Ce vrei?

Fiindcă tot suntem la capitolul poezie, profit de ocazie şi dau sfară-n ţară că voi posta rând pe rând  toate poeziile mele întregi, scrise, în marea lor majoritate, cu foarte, foaaarte multă vreme în urmă, în noul meu blog, aici.

Iar dacă n-aveţi chef să citiţi versuri, nu-i bai, vă recomand şi oarece articole scrise în proză:

Versuri rătăcite: Regina

Uneori îmi vin în minte versuri. Aiurea. Disparate. Cuvinte care „sună din coadă”.  Da mă gândesc că ar trebui să le notez undeva, poate, cine ştie, odată şi odată iese ceva din ele. Şi, dacă tot le notez, de ce nu le-aş scrie şi aici – ca să  am de ce agăţa link-uri şi ping-uri? 😛

Aşadar, iată prima mostră:

Iar pentru cazul că vreţi să rătăciţi pe altundeva, vă indic oarece locuri de popas:

Încă un calendar

În amintirea lui Biţi:

 

Plus o poezie de Nichita Stănescu:

Balada Motanului

 

Motan m-as fi dorit sã fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,

cu gheare şi musteţe lungi,

c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

 

La ora când târâş-grăpiş

zăpada nopţii se adunã

eu, cocoţat pe-acoperiş,

sã urlu a pustiu la lunã.

 

Şi-atuncea, şapte gospodine

sã dea cu bolovani în mine

şi sã mă-njure surd, de Domnul,

cã le-am stricat, urlând, tot somnul.

 

De sus, din vârful săptămânii,

sã le rânjesc urlat, scârbos:

iubesc doar locul nu stăpânii,

precum fac câinii pentr-un os.

 

Şi iarăşi şapte gospodine

să dea cu bolovani în mine,

iar eu să urlu, urlu-ntruna

atât cât n-o apune luna.

 

Motan m-as fi dorit sã fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,

cu gheare si musteţe lungi

c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

 

Când zorii ziua o deznoadă

să mă tot duc, să mă tot duc

şi tinicheaua prinsã-n coadã

s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

 

Jegos si obosit, apoi,

cu maţele în liturghie,

sã mă adun, să mă-ncovoi

prin albiturile-n frânghie.

 

Ca-n faţa unui şobolan

spinarea sã mi-o fac colan

să scuip, să scuip şi-n urmă iar

hai-hui sã plec pe străzi, hoinar.

 

Pisicile de prin vecini

sã le gonesc pe la pricini,

sã-mi fete fiecare-un pui

c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

 

Iar când o fi uitat sã mor,

la cârciuma din mahala

sorbitã-n calea pumnilor

poşirca acrã viu sã stea.

 

„Hei… viatã, viatã… ieşi din cort

hai, pune-mi-te iar pe danţ…

te uitã… zace colo-n şanţ

motanul mort, motanul mort…”

Iubirea noastră

Acesta fiind un blog cu de toate pentru toţi, suportă şi versuri.

Ştiu că e posibil să nu le suporte cititorii dar nu e nimeni obligat să citească. 😛

Aşadar, apropo de vise:

poză emailată

În infinit zac lumina şi visul;
Din întuneric se ţese abisul
Pe fire albastre – de lume străine,
Pe fire albastre – de dragoste pline.

Se prăbuşesc în hăuri iubirile trecute,
Cad una peste alta – mărunte, triste, multe.
Numai dorinţa noastră pluteşte peste ele –
Spirală în văzduhul strălucitor de stele.

Ea e iubirea noastră – stingheră şi tăcută,
De nimeni auzită, de nimenea ştiută.

Totuşi, nu-i pastă albă născută din lumină,
Nu-i pânză de păianjen, în lume cea mai fină,
Ci-i vis ce niciodată nu îşi va prinde chipul;
Sfârşeşte cu-nceputul, începe cu sfârşitul.

septembrie 1973 – decembrie 1974

Lume, lume! – 3

Dacă sunteţi bucureşteni şi amatori de cenacluri literare,  puteţi merge la Prospectart, pe 28 mai. Cei interesaţi sunt rugaţi să dea un clic aici sau pe imaginea de mai sus – vor afla toate amănuntele!



Dacă nu vă interesează cenaclul, poate vă place să citiţi poezii!

Puţină muzică – În fiecare zi

În fiecare zi

de Romulus Vulpescu

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Hârtii îngălbenite – Scrisoare

Scrisoare
de Corneliu Şerban
Scrie-mi luni
să vină marti…
(Dragostea
cu cine-o-mparţi?)
*
Dorul face
cercuri-cercuri…
(Scrie-mi marţi,
să vină miercuri.)
*
Miercuri scrie-mi,
s-o am joi…
(Să fim iarăşi
amândoi.)
*
Scrie-mi joi,
să vină vineri…
(Mâine
nu vom mai fi tineri.)
*
Sâmbăta-i şi ea
o zi…
(Poate-atuncea
o să-mi scrii.)
*
Dorul spune:
Bine că
mai e şi
Duminică!
din calendar 1992, duminică 8 marte

Fără sens cu contrasens

Trilobaţi, trepanaţi,
Troglodiţi şi confraţi,
Deputaţi de câmp imberb,
Senatori astrali cu herb,
Din spiralata regresiune
Am segregat ce am a spune:
Azi galaxia ondulată
Transcende, axial pătrată,
Spre multiform, spre arid,
Spre reclonatul candid,
Spre ramolit, spre precoce…
Transcende-n unde baroce!
Dar magnetismul dinamico-static
Diverge mutaţii converse pragmatic
Din viruşi de novă selenic topită,
De euglenele mov, prin elitră!
Bing-bang-ul trapezoid,
Triunghiularul afeliu perfid,
Osmoza gravitic striată a lumii,
Şi încă, şi iar, periheliul minciunii,
Azi generează eczeme prelungi,
Şi infestează lumina – cu dungi!
O, demiurgă! Sofisticată
Stăpână Eternă eretic scanată,
Nu ignora decadenţa sălcie!
Atomizează cometele-n vrie!
Noi toţi, obsedant revopsiţi,
Ieri aspiranţi, azi oropsiţi,
Vom face orbite din vid înăsprit
Şi asimptote tânjind infinit!
Şi, încă, din sfera eliptică plată,
Vom smulge în pumni rădăcina pătrată!