Elucubraţii – Himera

Amiază. Ploaie – cu nemiluita! Soare – cu siguranţă, dar dincolo de norii parcă întrepătrunşi, joşi, groşi şi plumburii.

Amiază pe Himera, unde un an înseamnă douăsprezece zile lungi (de zece ori cât cele terestre) şi ploioase, urmate de o a treisprezecea, în care un imens soare portocaliu îşi împrăştie cu aceeaşi generozitate lumina şi căldura asupra unei planete grădini – un colţ de rai care te covârşeşte cu năucitoarea‑i risipă de frumuseţe.

Pentru această zi vin turiştii şi pelerinii pe Himera – şi vin din timp, ca să aibă certitudinea că-şi vor găsi loc în hotelurile de lux, care, în ciuda preţurilor exorbitante, nu duc niciodată lipsă de oaspeţi.

Eu am sosit în a opta zi a ploii, mi-am parcat naveta într-un colţ al spaţioportului, am primit un costum impermeabil şi izoterm cu care m‑am grăbit să mă echipez şi am ieşit, nerăbdător, în burniţa cernută, metodic, de sadicul zeu al ploii din panteonul local.

Imediat, una din vestitele buburuze transportatoare – o jumătate de ou uriaş, cu albul suprafeţei exterioare brăzdat de zbârcituri negre şi înflorit în negi portocalii, semisferici – s‑a oprit deasupra mea şi, zumzăind, şi‑a coborât spre mine marsupiul, un soi de nacelă ce părea căptuşită cu catifea galben-roşcată.

I‑am acceptat invitaţia – aşa cum ştiam că se obişnuieşte – şi, odată ce, probabil, m‑a simţit înăuntru, marsupiul-nacelă s‑a ridicat, închizându-mă cu totul în pântecul acelei uriaşe zburătoare domesticite – aşa cum ştiam că nu se obişnuieşte.

– Ajutor! am urlat în microemiţătorul costumului. Sunt turistul Zetaen Treibe şi cred că am nimerit o buburuză nebună! Şi‑a retras marsupiul în totalitate! Sunt prizonier aici, înăuntru!…

… citiţi continuarea în volumul Între lumi (Pavcon, noiembrie 2018)

* * *   * * *   * * *

Dacă nu v-a plăcut povestea, consolaţi-vă citind altceva. Iată un vraf de recomandări:

Elucubraţii – Coincidenţă

Amiază. Soare – de nu te poţi uita. Vânt – de mult i s-a uitat numele!

Deşertul Nord-Balcanic. A Treia Oază Artificială Experimentală. Grădina de vară a flytelului Ströje. O duzină şi jumătate de mese (tip disc de antigravitaţie constantă) oploşite sub umbrele antiradiaţie, decolorate neuniform şi peticite cu plasturi adezivi made in North Australian Island.

O singură masă ocupată. Cu faţa spre uşă – Winnetou, clonă din generaţia XXXVII. Trecut de prima tinereţe, poartă un costum vetust, de apaş (adică el aşa speră). Bea apă-de-foc scoasă fraudulos din enclava Moscow  şi îşi îndeasă în lulea (relicvă descoperită de un arheolog contemporan şi identificată drept „pipa păcii”) vrejuri fosilizate din Ex-Danube-Delta, decontaminate, măcinate şi ambalate de SC Cernavoda SRL.

Cu spatele spre uşă – alien Mhato, arcturusian get-beget, tipul clasic al reptilianului atletic, acreditat pe Terra ca detectiv de rang I al Federaţiei Galactice. Mestecă tutun nutritiv, hipervitaminizat (specialitatea casei) şi scuipă reziduurile toxice în podul labei stângi, unde le mărunţeşte, meticulos, cu ghearele de la dreapta.

Cu stânga spre uşă – alien Sholm, umanoid originar din Capella, exemplar reprezentativ pentru rasa sans-ear, mercenar din mamă-n fiu, proaspăt bodyguard la firma Ströje & Son. Nu mănâncă, nu bea, nu fumează; trage cu coada unui ochi spre uşă şi nu-şi scapă comesenii din ceilalţi doi…

… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (Pavcon, în curs de apariţie)

Elucubraţii – Schimb de experienţă

Amiază. Soare de nu te poţi uita! Vânt de mult i s-a uitat numele!

Casă (reşedinţă vară) chirpicioasă, cam peo rână, fisurată împleticit. Bătătură mare, colbuită, încinsă cu gard ştirb.

În bătătură, UFO! Flying saucer  tip clasic, verde smaragd, luciu metalic, uşa suflecată.

Lângă UFO, ALIENS: unu plus una,amândoi mini, epiderme verde de China, capete maxi, antene flexibile, urechi tip homo-sapiens-sapiens, salopete roşu carmin.

Pe prispă, BĂŞTINAŞI: unu plus una, el (universitar pensionat pe caz de boală) deşirat, gârbov, fleşcăit, ea (casnică autodidactă) revărsată pe la cusături, cu palme pe şolduri de gabarit depăşit.

EL-ALIEN (o împinge pe EA-ALIEN către EL-BĂŞTINAŞ): Muiere meu sub dine, muiere dău sub mine, la doţi noi muld bine!

EL-BĂŞTINAŞ (stupeşte-n praf): Vade retro, Satana!

EA-ALIEN (zâmbeşte, adică EL-BĂŞTINAŞ şi EA-BĂŞTINAŞ aşa cred): Nume meu Abian, nume lui Ucard. Sadana cine? Fade redro ce atică?

EA-BĂŞTINAŞ (îl atinge – discret ! – pe EL-BĂŞTINAŞ la ţurloaie şi surâde, adică ALIENS aşa cred): Vade retro, adică ziua bună! Satana, adică prieteni! Voi prieteni, nu?…

… citiţi continuarea în volumul Între lumi (Pavcon, noiembrie 2018)