Imagini inspiratoare – 1



luneliDoamnelor, domnişoarelor şi domnilor, sunt eu, Anne Glaff [1].  M-am gândit că, poate, cine ştie, sunteţi curioşi să aflaţi ce mai face fiica mea, Krama.

Ei bine, a început un al doilea volum de poezii. Ăsta se cheamă „Imagini Inspiratoare” – imagini pe care le culege ea ştie de unde şi care îi inspiră – Sfinte Dumnezeule! – versuri… hmm, destul de bizare. De palincă, de exemplu, n-am auzit în viaţa mea…  Şi nici de bătătură, ca loc unde stau soacrele… Şi…

Ei, dar mai bine vă las să citiţi:

desagaInima mea în desaga ta?
Ce cată acolo, hoţule, ha?
Dă-mi-o napoi, dă-o încoa!
Ce mă-sa, e inima mea!

Ce?!
Eu ţi-am spus, zici, s-o pui oareunde?
Acolo unde ibovnicu-ascunde
tot ce i-ai dat într-o noapte fierbinte,
dincolo de cuvinte,
de sărutări şi de mângâiere,
de supunere sub a lui vrere?

Ce vorbeşti, neică! Păi eram beată!
Băusem palincă, ca o netoată.
Credeam că eşti, mândru, fătul frumos,
nu numai la vorbă fălos.
Credeam că ţi-s dragă, că vrei să ne fie
iubirea drum către cununie.
Dar tu ţi-ai pus de ani buni pirostrii,
ai acasă vreo cinci copii
şi o muiere rea de muscă, de gură.
Şi-o soacră acră în bătătură!

Aşa că, hai, desaga jos!
Fii bun şi scutur-o, frumos,
să cadă iute de-acolo, din ea,
inima mea, aşa cum e ea,
puţin strivită, ferfeniţită
şi prin mocirlă tăvălită…

Dar o vreau, o vreau înapoi!
Şi-ţi pun desaga pe foc!
Şi te-arunc la gunoi!


[1] personaj din povestirea „Sfinte Dumnezeule!”, (pag. 30 a volumului Floarea de Loldilal . )

 

Anunțuri

Cui i-e frică de… SF?



pisicafeaMiao, dragilor, eu fiind cine sunt[1], azi, la pisicafea, vă propun să vorbim despre SF, unde iniţialele sunt ale Ficţiunii Speculative.

Dacă aveţi nedumeriri, vă spun că „termenul de ‘ficţiune speculativă’ se referă, prin consens, la totalitatea genurilor literare non-mimetice, de la science-fiction, fantasy şi horror până la realismul magic şi slipstream.” Am luat definiţia de aici, iar, din nou pentru cine nu ştie, slipstream-ul este acel gen de ficţiune care traversează graniţele dintre literatura ştiinţifico-fantastică, cea fantastică şi mainstream – ficţiunea literară clasică.

clic pe poză ca să-i vedeţi sursa


Ei, şi acestea odată lămurite, întrebările mele sunt:

  • Vă place sau nu să citiţi/scrieţi ficţiuni speculative?
  • De ce vă place? Sau de ce nu vă place? Sau poate că le detestaţi pur şi simplu?
  • Iar dacă vă place, ei bine, care vă sunt cărţile preferate, ce autori vă atrag cel mai mult şi mai mult şi, eventual, de ce? Cât de des citiţi literatură de acest gen?
  • Întrebările sunt valabile şi pentru filmele al căror subiect se încadrează în categoria SF.

Iar ca să deschid vorba, o să vă spun ce mi-a răspuns tuşa Vero (presupun că nu la modul cel mai serios :(, da’ cică altfel n-are timp – ca de obicei 😛 ):

„Îmi place, cred că ştie toată lumea că-mi place!  Iar autorul meu preferat sunt, fireşte, eu! 😛 Şi mă dau în vânt mai ales după cărţile pe care nu le-am scris încă! :mrgreen:


Şi-avem şi puţină muzică:



[1] Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ).

Jurnalul motanului Pandalie – 5 (altă însemnare consemnată în tabelul duzinii de cuvinte)

Ştiţi ce ţi se poate întâmpla când, aşa cum am păţit-o io[1], după ce-ai fost om şi ţi-ai văzut doi spermatozoizi căpătând înfăţişare omenească – unu’ de idiot (Fane) şi altu’ de inginer (Nelu) –, te transformi într-un felis catus sapiens sapiens, însurat c-o fostă muiere tâmpiţică, preschimbată la rându-i în scăunel cu trei picioare? (Ăstuia nu ştii cum îi zice pe latineşte, da’ ştii că pe el îşi fac veacu’, cu profundă dragoste filială, numai şi numai bucile cărnoase ale idiotului.)

Ei bine, te trezeşti într-o bună după-amiază, când e somnu’ pisicesc mai dulce şi mai dulce, într-o succesiune de urlete din ce în ce mai disperate, trâmbiţate de un glas sumbru:

– Aa-a-aaaaa! Ajutooor, oameni buuuni! Să-ăăă-riii-ţi!!!

Şi tu, deşi nu mai eşti om, sari din somn cu mustăţile zbârlite, temându-te c-o să vezi degetul descărnat al ăleia cu coasa arătând către unu’ dintre locuitorii menajerei care ţi-e cămin.

Şi dai cu ochii de Fane, căzut în genunchi, cu chipu’ descompus de durere sub tuleiele bărbii nerase de vreo cinci zile. Şi oare din cauza bărbii ăleia are ceva de-a dreptu’ cadaveric? Că, pe vremea când vedeai fără ochelarii pe care n-o să-i ai în vecii vecilor (că unde naiba s-a mai pomenit mâţă cu bicicletă pe nas?), citişi pe undeva că ăsta, păru’, mai creşte, afurisitu’, şi după moarte.

– Tatăăăăăă!!! zbiară el, când vede că te-ai trezit, şi se repede şi te ia în braţe, şi-ncepe să plângă cu sughiţuri, şi lacrimile îţi udă blana într-un asemenea hal încât te temi c-o să te trezeşti cât ai clipi într-un giulgiu de apă – şi sărată pe deasupra! – şi stupeşti de parc-ai fi pisică din tată-n fiu, şi zgârii tot aşa, şi te eliberezi în sfârşit din strânsoarea idiotului. S-a pră-păăăă-diiit, tatăăăă!!! îi dă el înainte cu zbieratu’, fără să se sinchisească de zgârieturi, aşezându-se în patru labe pe podea, ca să stea nas în nas cu tine. Săraca, era putregai! Cred c-avea cancer lemnos! Sau era plină de carii!

– Carii ai tu, boule, că de-aia-ţi pute gura! Ăia care rod lemn îs cari! zice ălălalt fost spermatozoid al tău, ingineru’, ciudat de calm, scoţându-şi nasu’ din laptop, că de la o vreme a-nlocuit ziarele c-o chestie care se cheamă feisbuc – unde cică rupe inima târgului cu pozele tale.

– Tu să te cari! urlă Fane. Să nu te-atingi de mama mea moartă!

Moartă? Mă-sa? Adică mama lui? Nu”mama lui de idiot!”, ci maică-sa, adică nevasta ta, Neaga, lemnoasa, coana scăunel cu trei picioare?!

Te dezmeticeşti, te uiţi în jur şi-o vezi, cu alea trei picioare zburate care-ncotro şi cu rotundu’ pe care-l susţineau (scârţâind când i se-adăuga şi fundu’ idiotului) crăpat în două.

– Să nu-ndrăzneşti s-o pui pe foc! continuă zbieretele lui Fane. Are şi ea dreptu’ la mormânt şi la prohod, ca tot omu’! Şi la car mortuar! Şi la solfegiu funerar!

Ia te uită, te miri tu, ce cuvinte a-nvăţat ăsta, idiotu’! „Car mortuar”! Adică „dric” nu mergea? Da’ cu „solfegiu” tot a dat-o-n bară, deşi rimează  a-ntâia cu „cortegiu”… (Ai fost poet şi ai rămas cu pasiunea rimelor, nişte cozi şi ele, deşi nu tot atât de lungi ca alea pisiceşti, nu?)

– Poate-oi fi vrând să tocmesc şi vreo trei popi, plus un mitropolit, bombăne Nelu, închizându-şi laptopu’. Mai bine caută cleiu’, cât mă duc eu după ciocan şi cuie! Că mă-ta nu-i moartă, are doar… fracturi deschise. Şi-o dregem şi de data asta, că, de când e lemnoasă, are mai multe vieţi decât o mâţă! Numai să nu te mai pună necuratu’ să-ţi sprijini dosu’ pe ea, că iar o s-o faci arşice! De-acu’ înainte, pe ea nu se mai suie decât tata!

Tata, adică eu, îţi spui, întrevăzând o nouă fericire conjugală. Nu e pe măsura celei care se-aşterne pe chipu’ lui Fane înainte de-a pleca în fugă după clei, dar te culci la loc fiind totuşi sigur c-o să ai parte de oarece vise frumoase, cu o pronunţată tentă erotică…


[1] Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ).

Jurnalul motanului Pandalie – 4 (însemnare consemnată în tabelul duzinii de cuvinte)

După părerea fiului meu Fane, zis Şmenaru sau Idiotu, azi-noapte, când a intrat din nonstopu’ vecinului Gore, ăla de peste drum, care, din lipsă acută de clienţi, îşi expunea propriul greabăn dormind cu capu’ pe cântar, a dat dovadă de clemenţă fiindcă n-a săvârşit un genocid sufocând, prin îndesare în buzunarul blugilor săi, întregul colaj de bancnote şi creiţari din sertarul uitat deschis, ci s-a mulţumit cu un gest mai puţin blasfemic la adresa dreptului de proprietate; cu alte cuvinte, şi-a menajat noul card, nefăcând uz nici de el, nici de vreun alt mijloc de plată a celor câteva sticle, evident pline, destinate unui golem bucolic, acesta fiind numele dat de el însuşi unui chef grandios, care ne goleşte minţile prin spălare cu alcool ingerat pe cale bucală :mrgreen:

După părerea mea [1], soră geamănă cu a unor experţi în materie – şi zău că nu-s colportor! – Fane n-are totuşi dreptul la un brevet de idiot, fiindcă, deşi nu e un fiu foarte respectuos, a dat, cu ocazia mai sus-pomenită, dovadă de grijă faţă de un tată ca mine, aflat într-o situaţie cu totul specială, adică a bălit şi 3 (trei) plicuri de Whiskas Supreme!


[1] Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ).


Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat şi alţii, adunaţi în colajul din acest tabel.

Obsesia fericirii

(psi-luneală)

Da, am spus că fac pauză la blogărit până la 1 octombrie – sau poate chiar până pe 15, zic acum – aşa că asta nu e decât o altă excepţie 😛 Fiind profitoare din fire şi, după cum zicea mai deunăzi cineva care mă cunoaşte din copilărie, necaracterizată de modestie, am mirosit ocazia (un articol apărut chiar azi) pentru a-mi face niţică (sau o ţâră de) reclamă :mrgreen:

Aşadar, revenind la oile noastre, în acest caz numite psi-luneli, nu sunt obsedată de fericire, am învăţat să preţuiesc ceea ce am şi să mă bucur de asta. Tocmai de aceea sunt fericită când aflu că scrierile şi/sau traducerile mele sunt pe placul cuiva. Asta e adevărata răsplată a muncii depuse (fiindcă fără muncă nu se poate), că aia materială… eh, nu vreau să mă gândesc la lucruri triste, domnilor editori care vă jucaţi de-a falimentele  – editura (ştie ea care, şi nu, nu e nici RAO, care mi-a plătit în final totul, până la ultimul bănuţ, nici Nemira, care continuă să-şi achite datoria) a murit, trăiască editura! – ca să nu vă plătiţi traducătorii.

motivul fericirii de azi

.

Cartea se poate achiziţiona, la un preţ modest, atât în format clasic, pe hârtie, cât şi în format electronic.

Ubru-Cu-Du-Bru

– pentru duzina de cuvinte

Uneori îmi doresc să-mi fi apărut poveştile într-o carte cu poze. Sau să fi fost eu în stare să desenez, ca să vi-l arât pe Ubru-Cu-Du-Bru, zis şi Patru Capete, piticul măscărici din „Râpa Amăgirilor”, aşa cum se vede cu ochii minţii mele. Ideea patru-în-unu îşi are izvorul în altă istorisire de-a mea, unde, e drept, am doar trei personaje purtate de o aceeaşi pereche de picioare, iar (conform principiului „cei patru evanghelişti au fost trei: Luca şi Matei” 😛 ) „vinovat” de toate a fost nu mai ştiu ce post de televiziune, care a difuzat, cu ani – mulţi! – în urmă, o ştire despre un şarpe – real! – ce şuiera din cele două capete din dotare, încăierate într-o luptă pentru hrana destinată, în ultimă instanţă, aceluiaşi stomac 😛 Şi tocmai lupta asta a capetelor, poate în ochii multora o întâmplare neînsemnată, a fost pentru mine imboldul de care aveam nevoie pentru conturarea unei decizii: mi-am acordat libertatea să aduc o creatură multicefală în rândul oamenilor din elucubraţiile mele. Am considerat că se potrivea de minune cu renumitul „homo homini lupus”, dictonul care mi-a fascinat imaginaţia de copil într-o destul de mare măsură ca să-şi câştige un loc în memoria mea.

Cum spuneam, nu sunt în stare să-l desenez pe Ubru-Cu-Du-Bru (piticul Abracadabra, cu „u” în loc de „a” :mrgreen: ); dar pot să-l „creionez” mai apăsat şi mai clar, îndreptându-mi din nou atenţia asupra lui, fiindcă tot mi-a dat cineva, de curând, ideea plasării mai multor poveşti în acelaşi univers. Iar azi, neştiind ce să fac cu unul dintre cuvintele actualei duzini, am decis că noua istorisire, cu Patru Capete în rolul principal, se va numi „Ceilalţi trei”. Cred că titlul lasă să se întrevadă cam despre ce va fi vorba!

Ubru-Cu-Du-Bru mai apare deja, tot ca personaj secundar, într-o poveste („Palatul Vrăjitoarei”), pe care am început-o pe blogul „Cum vă place” şi am abandonat-o apoi, din lipsă de timp. Şi mă tem că nu mai pot s-o reiau – cel puţin nu pe [acelaşi] blog – fiindcă presupun mai toată lumea a dat episoadele de până acum uitării şi că nu s-ar găsi prea mulţi amatori care să le [re]citească, ca să intre în jocul votării dacă aş continua de unde am rămas.
Însă mă bate uneori gândul să rescriu povestea de la început, poate chiar pe blogul ăsta (unde deja am mai preluat-o o dată), cerând din nou să se aleagă prin vot un fir călăuzitor pentru continuare, ca să văd dacă acţiunea ar merge sau pe aceleaşi cărări. Şi poate c-o s-o fac, chiar folosindu-mă de jocurile clubului psi, dar nu foarte curând. La iarnă… carevasăzică 😀

Binele tuturor

(psi-luneală)

Am fost întotdeauna de părere că binele tuturor nu există, că binele unora e, de obicei, răul altora. (Cum ar zice motanul Ilie Pandalie, viaţa unora e moartea altora, sau viaţă fără moartea altora nu se poate.)

Oricum, pornind de aici am scris cândva povestea asta (prezentă şi în volumul Floarea de loldilal – acum disponibil şi sub formă de eBook -, la pagina 347).

Dacă aţi citit-o şi v-a plăcut, sau o s-o citiţi şi-o să vă placă. pentru mine un „like” aici o să fie suficient 🙂

Cugetările motanului Pandalie – 4 (cu o duzină de cuvinte impuse)

– pentru duzina de cuvinte, jocul găzduit, ca de obicei, într-un psi-tabel.

Timpul vine de undeva, dintr-un izvor de secunde. De-acolo a curs peste noi întotdeauna. Dincolo de albia lui e altceva – un loc ciudat, o lume în care nu merită să trăieşti – fiindcă, dacă nu există timp, n-ai când să faci nimic 😉 Nici măcar greşeli 😛 Poate că am trecut prin ea – într-un fel sau altul – înainte de a ne naşte. Şi poate că-n ea o să ne-ntoarcem – prin moarte.

– Ilie Pandalie,
fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )

În calitate de motan extrem de ocupat (tată de familie de bipezi) îmi cer scuze fiindcă nu vă voi face vizite şi vă voi răspunde cu întârziere la eventualele comentarii.

Cugetările motanului Pandalie – 3 (cu o duzină de cuvinte impuse)

– pentru duzina de cuvinte, jocul găzduit, ca de obicei, într-un psi-tabel.

Ceva te provoacă, şi îţi începi peregrinarea; pas după pas, ni te alături nouă, celor care ne cheltuim timpul ca şi cum am fi uitat că există o limită… Şi, cu toate că în final plătim scump, lăsând în urmă, drept taxă de drum, tot ce e în noi carne, os şi sânge, nimeni nu lipseşte, nimeni nu ştie pe ce cale să preschimbe în faptă vorbele „eu stau pe margine şi privesc”…

– Ilie Pandalie,
fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )

În calitate de motan extrem de ocupat (tată de familie de bipezi) îmi cer scuze fiindcă nu vă voi face vizite şi vă voi răspunde cu întârziere la eventualele comentarii.

Miao, eu sunt motanul Pandalie!

Salut voios de motan năzdrăvan!

Sunt Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan cu „mutra bicoloră”, domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
– la pagina 316 a volumului Floarea de Loldilal .

Pentru început, le spun bun găsit membrilor clubului psi prezenţi azi la „datorie”:

1. tibi 2. lili3d
3. dor 4. tibidoi
5. Scorpio 6. cita
7. psi 8. Dictatura Justitiei
9. Dia na 10. Gara pentru doi
11. La Fee 12.  Max
13. roxana

Îi salut, fireşte, şi pe cei care n-au participat astăzi  la joc, şi pe toţi cititorii blogului 🙂

Şi anunţ pe toată lumea că de-acum înainte îmi voi scrie singur, aici, jurnalul şi cugetările.

Iar ca să mă cunoaşteţi mai bine, vă invit să citiţi (dacă nu cumva aţi făcut-o deja) cele trei postări deja publicate care se referă la mine:

Cugetările motanului Pandalie – 2 (cu o duzină de cuvinte impuse)

.

E nevoie de curaj ca să ieşi din crisalidă fără intenţii deghizate. Fiindcă în lumea asta mai nimic nu merge ca la carte. Se întâmplă atâtea lucruri pe care tu, un biet suflet inocent, iubitor de linişte, le credeai imposibile. Crezi că nu-ţi asumi niciun risc deschizându-ţi sufletul şi te trezeşti deodată într-o agitaţie deplină, datorată tocmai vorbelor sau faptelor pe care ţi le ştii la fel de lipsite de intenţii rele ca iarna de arşiţă. Dar antidotul e la-ndemână. Stai în banca ta, cu obloanele sufletului şi ale gândurilor lăsate, nu te băga unde nu-ţi fierbe oala şi nu-ncerca să le explici troglodiţilor cum se rotesc planetele! Alege drept deviză a vieţii tale Glossa lui Eminescu!”

– din cugetările lui Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )

Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat psi şi alţi duzinari – îi găsiţi în tabel:

1. Carmen Pricop 2. dordefemeie
3. virusverbalis 4. Scorpio
5. vavaly 6. Dictatura Justitiei
7. Irealia 8. vânt de toamnă
9. almanahe 10. incognito
11. SimonaR

Cugetările motanului Pandalie – 1 (cu o duzină de cuvinte impuse)

.

„Fericirea e un port în care eşti singura corabie, căci e numai al tău, şi e la fel de fantomatic ca acel chip vălurit pe care şi-l coboară luna în oglinda apei – vai de tine dacă devii sclavul lui şi te azvârli să-l afli în adânc! Înţelepţii nu-şi fac din căutarea fericirii un model de viaţă, nu umblă după ea pe un traseu bine determinat, descoperit în vreo carte veche. Şi nici nu o aşteaptă. Pentru că fericirea vine când vrea şi când nu te aştepţi, dacă şi numai dacă ştii să-ţi duci traiul pe planeta Pământ bucurându-te de frumuseţea lumii şi savurându-i darurile, printre care parfumul florilor îngheţate de brumar – promisiune de zăpadă proaspătă oferind o nouă prospeţime leşului verii, sub foşnetul năsăliei lui de frunze uscate – nu e nicidecum cel mai lipsit de farmec.”

– din cugetările lui Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”
(pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal . )

Cu aceeaşi duzină de cuvinte s-au mai jucat psi şi alţi duzinari:

1. d’agatha 2. Scorpio
3. virusache 4. dordefemeie
5. Carmen Pricop 6. Incognito
7. Dictatura Justitiei 8. almanahe

Mariana şi duzinile de cuvinte

Lume, lume!

Sunt eu, Mariana, şi scot nasul ca să v-anunţ că m-am alăturat clubului psi, adică am început să mă joc cu duzini de cuvinte, astăzi aici, iar sâmbăta trecută aici.

Sunteţi oricând bineveniţi în colţişorul meu din blogspot.

Iată cum arată azi tabelul celor care s-au jucat cu cele 12 cuvinte alese de psi:

1. genovevadans 2. anacondele
3. ZhaO 4. Vantdetoamna
5. scorpio 6. Carmen Pricop
7. virusverbalis 8. rokssana
9. Some Words 10. dictatura justitiei
11. Mariana 12. Blind Love
13. almanahe 14. Vanessa
15. Vero

* * *
Recomandări: Mirela Pete, Vania, Gabriela-Elena, Teo, Luna Pătrată, Blogul cu Atitudine, Kadia, Rokssana, Dispecer, Florina, Filumenista, Amintiri din filumenie, Ulise II, Zamfir Turdeanul, Ana Usca, Caius, Ilarie, Androxa, Zina, Carmen, Diana, Clipe de Cluj