Sub curcubeu

pentru Cununia Loenei [1]

imagine preluată de la psi

.

În zi de mai, bărbat al meu,

Să trecem pe sub curcubeu,

Pecetluind cu legământ

Iubirea noastră pe pământ.


[1] Personaj din „Râpa Amăgirilor”, a şasea poveste din volumul Floarea de Loldilal p. 142

Reclame

“Bless the beasts and the children”

Mă vrea cineva?

.

.

.

.

.

.

.

Zâna Papuci Galbeni iubeşte  cu siguranţă pisoiaşii 🙂 Vă invit să-i citiţţi blogul şi vă rog s-o ajutaţi să salveze cât mai mulţi pisoiaşi orpsiţi!

.

.

Iar pentru timpul liber vă dezvălui şi adresele altor articole, de pe alte bloguri:

Iubirea noastră

Acesta fiind un blog cu de toate pentru toţi, suportă şi versuri.

Ştiu că e posibil să nu le suporte cititorii dar nu e nimeni obligat să citească. 😛

Aşadar, apropo de vise:

poză emailată

În infinit zac lumina şi visul;
Din întuneric se ţese abisul
Pe fire albastre – de lume străine,
Pe fire albastre – de dragoste pline.

Se prăbuşesc în hăuri iubirile trecute,
Cad una peste alta – mărunte, triste, multe.
Numai dorinţa noastră pluteşte peste ele –
Spirală în văzduhul strălucitor de stele.

Ea e iubirea noastră – stingheră şi tăcută,
De nimeni auzită, de nimenea ştiută.

Totuşi, nu-i pastă albă născută din lumină,
Nu-i pânză de păianjen, în lume cea mai fină,
Ci-i vis ce niciodată nu îşi va prinde chipul;
Sfârşeşte cu-nceputul, începe cu sfârşitul.

septembrie 1973 – decembrie 1974

Elucubraţii – Mutare disciplinară

poză emailată

– E o colonie mică. Cum de aţi acceptat să veniţi tocmai aici, domnule doctor? întrebă administratorul, un bărbat între două vârste, cu un început promiţător de burtă şi cu o chelie deja bine conturată.

– Mică?! De ce spuneţi asta? se miră doctorul – şi imediat zâmbi, mulţumit de sine, fiindcă tocmai reuşise să înlocuiască răspunsul cu o întrebare. Eu văd un dom mare, curat şi foarte bine întreţinut! Şi fete taare frumoase!

Luându‑şi un aer de falsă modestie, administratorul zâmbi la rândul lui, extrem de încântat de impresia bună pe care o făcea fieful lui – cel puţin la prima vedere.

– Da, domnule doctor, e un dom mare, şi eu mă străduiesc din răsputeri pentru ca organizarea şi aspectul să nu lase câtuşi de puţin de dorit. Însă e singurul dom al coloniei. Singurul, înţelegeţi? Şi nici nu e suprapopulat. Pe aici nu sunt decât mineri şi terraformatori – şi nu toţi au familie. Avem mai degrabă cupluri homosexuale, deşi există şi bordelul, şi fetele de la bar, şi cele de la hotel… Hotelul nu e mare, turişti nu vin mai de loc, dar mai pică câte un afacerist, câte‑un aventurier, câte‑un reprezentant al oficialităţilor. Mă rog, oficialii sunt şefii mei, îi cazez în casa de oaspeţi a Administraţiei, unde puteţi sta şi dumneavoastră până ce vă alegeţi şi vă amenajaţi una din locuinţele disponibile. Puteţi sta în vecinătatea artiştilor –avem doi pictori şi o sculptoriţă, sau printre rentieri – ăştia sunt cam o duzină, oameni de treabă, dar ciudaţi, după părerea mea. Cum se poate ca un tip plin de bani să‑şi stabilească reşedinţa tocmai aici, pe coclauri? Sunt mai ciudaţi decât călugăriţele – avem şapte, şi‑au încropit un minischit în extremitatea nordică. Şi mai e şi pustnicul, un nebun care şi‑a construit un minidom în munţi, la vreo cinci kilometri de mină… Oricum, revenind la locuinţă, eu v‑aş sfătui să optaţi pentru una din zona noastră, a celor din administraţie, dar, fireşte, alegerea vă aparţine… Şi, apropo de alegere, tot nu pricep cum a putut un băiat tânăr şi chipeş ca dumneavoastră să aleagă colonia noastră… Nici n‑am mai avut doctor de trei ani, de când a plecat domnişoara Alice Bell, o femeie deosebită… A plecat fiindcă a fost promovată…

– Cum aţi spus?! tresări doctorul. Alice Bell?!

– Da, chiar aşa, confirmă administratorul, şi adăugă, însufleţindu‑se: O cunoaşteţi?

– Mda, mormăi doctorul. A fost şefa mea, pe Terra Nova…

– Aha, înseamnă că v‑a povestit despre colonia noastră… Sunteţi cercetător, savant, nu‑i aşa? Aţi venit, de fapt, ca s‑o studiaţi pe Ea, nu‑i aşa?

– Pe ea?! se strâmbă doctorul. Care ea?

– Pe Eash, minunea şi blestemul nostru! exclamă administratorul. Vreţi să spuneţi că nu v‑a povestit domnişoara Bell despre vrăjitoare?!…

… citiţi continuarea în volumul Între lumi (Pavcon, noiembrie 2018)

Puţină muzică – În fiecare zi

În fiecare zi

de Romulus Vulpescu

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Hârtii îngălbenite – Scrisoare

Scrisoare
de Corneliu Şerban
Scrie-mi luni
să vină marti…
(Dragostea
cu cine-o-mparţi?)
*
Dorul face
cercuri-cercuri…
(Scrie-mi marţi,
să vină miercuri.)
*
Miercuri scrie-mi,
s-o am joi…
(Să fim iarăşi
amândoi.)
*
Scrie-mi joi,
să vină vineri…
(Mâine
nu vom mai fi tineri.)
*
Sâmbăta-i şi ea
o zi…
(Poate-atuncea
o să-mi scrii.)
*
Dorul spune:
Bine că
mai e şi
Duminică!
din calendar 1992, duminică 8 marte