Elucubraţii – Iarbă

Clientul e un tip slăbănog, cocârjat, cu chip prelung, obraji supţi şi ten ponosit, alb-vineţiu – figura standard a geneto-ciberneticianului pensionat. Se foieşte pe taburetul şchiop, îşi frânge mâinile şi, după ce ratează primele două încercări de a emite sunete articulate, mărturiseşte, privind temător tapetul hărtănit de pe peretele opus:
Am visat iarbă trei nopţi la rând…
I-a-r-b-ă?! se cruceşte tălmăcitoarea, bulbucându-şi ochii ceacâri.
Ce-mia-i mi-aia m-iarbă? pronunţă cu greu primul consultant, un specimen galben, supraponderal, pe care clientul, după ce îl evaluează aruncându-i pe furiş câteva ocheade, îl încadrează, ţinând cont de avansata-i uzură fizică şi morală, în categoria cyberfelinelor din a treia generaţie.
„Fosila asta are pe puţin cincizeci de ani!”, cugetă, nostalgic…

… citiţi continuarea în volumul Între lumi (Pavcon, noiembrie 2018)