Elucubraţii – Iadul

Mlatlalmal

– Îmi pare rău, Mlatlalmal, spuse purtătorul de cuvânt al Supremului Juriu. Îmi pare rău că tocmai eu trebuie să-ţi comunic sentinţa: Mlatlalmal, Iadul te aşteaptă!

Entitatea gazoasă de tip masculin Mlatlalmal se lungi ca un fuior, îşi schimbă culoarea din bleu pal în roşu carmin – nu fără a rătăci prin numeroase culori şi nuanţe intermediare – se încolăci, se contorsionă, se înnodă de trei-patru ori, şi sfârşi prin a se spirala în jurul celuilalt, care optase pentru modelul romboedru cenuşiu – cel preferat, de altfel, de majoritatea membrilor Supremului Juriu.

– În amintirea prieteniei noastre din a treia existenţă, nu voi menţiona în nici un raport această agresiune gravă, susură – solemn! – purtătorul de cuvânt, în timp ce vârfurile romboedrului i se metamorfozau în excrescenţe tubulare, bântuite de curenţi purpurii.

– N-am vrut să te înfurii, se scuză Mlatlalmal, retrăgându-se  şi  adunându-şi  buclele  într-un glob argintiu. Dar nu m-am putut stăpâni. Iadul e o pedeapsă prea grea! Tu mă cunoşti doar, Aglorbalal. În nici o existenţă n-am căzut în păcatul agresivităţii în aşa hal încât să merit Iadul, doar tu ştii asta foarte bine!

– Nu contează ce ştiu eu, răspunse sec Aglorbalal, recăpătându-şi indiferenţa cenuşie. Contează numai cele ştiute şi hotărâte de Juriul Suprem. Supremul Juriu nu greşeşte niciodată, de aceea sentinţele sale nu sunt discutabile! Ca unul ce ţi-a fost odată prieten, te sfătuiesc să renunţi la argintiul nevinovăţiei şi să porneşti – chiar acum! – pe calea ispăşirii!…

… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (ed. Pavcon, 2019)


Totul s-a petrecut întocmai… undeva, în eternitate, acolo unde totul e cu puţinţă. Dacă vreţi să povestiţi altceva despre sau din acelaşi loc, clic aici, apoi lăsaţi un link în al doilea tabel.



Imaginea e preluată de aici.