Nu e cu loldilal, e cu… Tadalim



Matilda, sora sa geamănă (cu numele alcătuit exact aceleaşi litere ca al lui), susţine că, de fapt şi de drept, îi cheamă Tad Alim.

Oricum, important este că, dacă-i întorci numele pe dos (în oricare din cele două variante) îţi iese: Mi l-a dat* – adică „mi-a dat trupul său, spre vremelnică întrebuinţare„.


* – anagrama asta a ieşit din pură întâmplare, eu am descoperit-o abia azi! 👿

Reclame

Panglica de catifea

(cu o duzină de cuvinte impuse)

Adaos orgolios la faţa rotundă a unei păpuşi cu gropiţe în obraji, panglica, magie de catifea peste bucle blonde, poartă în ţesătură un curcubeu năstruşnic, diferit de arcul zugrăvit pe boltă de curgerea luminii, dovedind astfel lumii că talentul brut al unui simplu muritor e în stare să creeze depăşind limita banalei imitaţii.

Iar zămislitoarea minunăţiei, cu o panglică de zâmbet – mai orgolios decât l-ar vrea – pe buzele de catifea roşie şi cu un curcubeu de flori în curgerea părului ce-i trece de limita umerilor, îi e adânc recunoscătoare Loenei[1], farmecfăcătoarea care i-a sfâşiat ţesătura viselor. Căci a ajuns în lumea plină de o altfel de magie a făuritorilor de păpuşi după ce femeia înveşmântată în sac pestriţ, în loc s-o primească în ucenicie, a împins-o pe un drum cu totul diferit, gonind-o cu asprimea cuvântului brut prins în vraja rotundă a rimei:

Ştii ce-i magia, draga mea?
Nu-i panglică de catifea!
E-un curcubeu menit s-ascundă
Negreala-n curgerea rotundă
Din ţesătura unui vis
Prea orgolios – şi interzis
Unei păpuşi precum eşti tu;
Căci peste limita lui NU
Nu poţi să treci cu faţa-ţi dulce!
Te pierzi pe drumul brut ce duce
Către tărâmul diferit
Unde ucizi ce ai iubit!


[1] Personaj din „Râpa Amăgirilor”, a şasea poveste din volumul Floarea de Loldilal p. 142

*

Dacă vreţi să ştiţi cine s-a mai jucat cu aceeaşi duzină de cuvinte, mergeţi la psi şi urmăriţi link-urile din tabel. Lectură plăcută!