Elucubraţii – Mărturisirea

Cred, onorată instanţă, că am fost primul din oraş care a păşit în incinta „Cameleonul”-ui, nu de alta, dar reclama holografică cu care vestitul Groel Shmartz îşi decorase frontonul noii case de modă m-a uns pe suflet, ca un balsam întineritor, şi mi-a umplut mintea cu vise de nemaisperată fericire conjugală:

DĂRUIŢI-I SOŢIEI UN COSTUM CAMELEONIC !
CONTUL DUMNEAVOASTRĂ VA SÂNGERA PENTRU ULTIMA OARĂ,
CĂCI EA NU VA MAI ÎMBRĂCA NICIODATĂ ALTCEVA!

Să fi fost oare posibil?! Ulriche a mea, probabil cea mai mistuită de febra ultimei mode dintre toate femeile ce trăiseră vreodată, s-ar fi putut îndrăgosti, pentru totdeauna, de unul şi acelaşi veşmânt?!

– Reclama noastră, stimate domn, nu e altceva decât purul adevăr! m-a asigurat, parcă ghicindu-mi gândurile, însuşi renumitul creator de modă Shmartz. Şi, jovial, mi-a dăruit un zâmbet ce săpa gropiţe în obrajii lui de heruvim – probabil zâmbetul standard, destinat anume primului client. Dacă nu veţi fi pe deplin mulţumit, a adăugat, cu o grimasă ce sugera că tocmai pomenise o variantă realmente imposibilă, ne veţi putea înapoia… colonia în decurs de o săptămână, iar noi vă vom restitui costul ei integral!

– Colonie?! am exclamat, intrigat. Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi, dar ceea ce vreau eu să cumpăr este…

… citiţi continuarea în volumul Între lumi (Pavcon, noiembrie 2018)