Arhive pe etichete: motanul Pandalie

oct. 16 2021

Pseudodialog cu toamna

Am stat de vorbă cu Toamna, pe alt blog. Eu am vorbit, ea n-a răspuns… A fugit, cum fuge-n fiecare an. Dacă aş fi avut maşină, aş fi fugit după ea, chiar pe cărările ei şerpuitoare, adunate în colaje…

Dar s-a întors, îi pot vorbi din nou, tot aşa:

VERONICISME

Un dialog cu toamna a mai purtat, cândva, cineva: un greier. Sau un greiere?

Greier, greiere, creier, creiere.

Greier, greieri, creier, creieri.

Nu sună a melodie, este?

Normal că nu sună a ce nu este.

Nu e melodie, e acces de pandalie.

De pandalie, nu de poezie.

Hai, gata, nu plecaţi, că-mi trece. Accesul. Accesul da, pandalia ba. Fiindcă mă cheamă Pandalie. Este, doamnă Toamnă?

Hai, zi şi tu ceva, Toamno! Conform titlului, trebuie să fie dialog – ca la teatru. Nu monolog – ca la teatru.

Sigur, dacă ai vorbi, m-aş speria – nu doar în  forul meu interior.

Şi totuşi… Ai zis cumva să-l pun pe jupân Google să caute „temperare spaimă”? Sau vrei să te pictez cu tempera? Da’ şi de pictat te-a mai pictat câte cineva. O dată, şi încă o dată, şi…

Şi cică să…

Vezi articolul original 230 de cuvinte mai mult

ian. 30 2019

Jurnalul motanului Pandalie – 26 – Despre trei cărţi (plus una care nu e!)

Antologia despre care aţi citit aici a apărut. Îmi permit să vă atrag atenţia asupra acestui fapt, oferindu-vă simultan şi o iniţiere în… caleidoscopare.  (Da, ştiu, cuvântul ăsta nu există, dar totul trebuie inventat odată şi odată, şi de ce n-ar fi data asta acum şi aici, că doară nu ducem lipsă nici de litere, nici de înclinaţie către extrapolare?)

Şi-aţi mai citit pe blogul ăsta despre o carte, şi-o să apară şi ea cât de curând. Iar eu, bucuros să vă fiu călăuză, vă invit să daţi clic pe fiecare imagine de mai jos – că n-o fi foc! – să vă lămuriţi ce şi cum, să faceţi o selecţie şi să comandaţi ceva din recent începuta noastră epocă pavconiană. Hrăniţi-vă biblioteca! (Asta-mi aduce aminte de un vânzător ambulant de plăcinte, care, supărat că gloata de turişti nu se-nghesuia deloc să cumpere, striga pe plajă: „Luaţi, lovi-v-ar foamea!”)

Bine, recunosc, n-am dreptul să spun epoca noastră, fiindcă eu vegetez aici, uitat, aşteptând să apară o continuare a biografiei mele… Dar cum s-apară, când individa nu dă niciun semn că ar avea de gând s-o scrie?! Modestia nu mă lasă să strig asta din vârf de acoperiş, dar sunt sigur că aşa ceva ar avea căutare! Că unul şi numai unul este Ilie Pandalie, fost tehnician-proiectant şi fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”, inclusă în volumul Floarea de Loldilal  , la pagina 316! Şi tare-mi mai doresc un roman cu numele meu în antet, pe toate paginile fără soţ! (Pen’ că eu am soaţă, pe Neaga mea, lemnoasa mea!)

Aţi văzut că-n text sunt cuvinte îngroşate, da? Asta fiindcă articolul participă la Jocul Cuvintelor cu numărul 201.

201! Un număr predestinat pentru acest articol, căci:

  • 2+1=3, şi eu am scris aici despre 3 cărţi, două volume de autor plus o antologie;
  • 0 (zeroul dintre 2 şi 1) e cartea care nu există, cartea dedicată mie. 😦
ian. 27 2017

Cugetările motanului Pandalie – 15 – Întrebare întrebătoare

Mă gândii, doamnelor şi domnilor (clic pe link ca să aflaţi cui mă adresez în mod special), să vă pun o întrebare din care s-ar putea face obiectul unei dezbateri pe un blog cu vad mai bun decât ăsta:

„Isteţ şi spontan” e sau nu o descriere potrivită pentru un nebun?

Eu unul aş zice că da, fiindcă nebunii au o şiretenie a lor, care poate fi luată uneori drept isteţime, iar când baţi câmpii nu e deloc greu să fii spontan. 😛

(Am folosit ghilimelele fiindcă alăturarea celor două epitete nu-mi aparţine, o găsii prin secţiunea „diaspora” a dragii noastre blogosfere.)

ian. 25 2017

Cugetările motanului Pandalie – 14 – Un spaţiu eminamente democratic

După ce mi-am amintit că 13 (treisprezece) e, zice-se, număr cu ghinion, m-am gândit să pun pe fugă această posibilitate cu o a paisprezecea cugetare, şi ea tot despre fenomenul numit transformare.

Iat-o:

Presupun că limba evoluează din greşeală în greşeală fiindcă e mai uşor să faci modificări în dicţionare decât într-o groază de capete neşcolite. Vorba aia: „proşti, dar mulţi”. O limbă „vie” pare să trăiască într-un spaţiu eminamente democratic: gloata dă tonul.

În consecinţă, sunt aproape sigur că din următoarea ediţie a DEX-ului o să aflăm, printre alte noutăţi, că „resort” înseamnă şi „staţiune”, iar „a aplica” e sinonim cu „a solicita”. 😛

ian. 25 2017

Cugetările motanului Pandalie – 13 – Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă

Când nu şed şi dorm, ci şed şi cuget, răsucesc pe toate feţele minunata lege a conservării materiei pe care v-am servit-o mai sus, în titlu, şi ajung să-mi spun că, de la sfârşitul anului de graţie o mie nouă sute optzeci şi nouă încoace:

  • s-au pierdut multe (mai multe din cele bune decât din cele rele);
  • s-au câştigat puţine (mai puţine din cele bune decât din cele rele);
  • s-au transformat foarte multe, printre care, de pildă:
    • pe tarlaua lingvistică:
      • î s-a transformat în â;
      • sînt s-a transformat în sunt;
      • vroiam s-a transformat din corect în incorect;
      • nici un s-a transformat în niciun;
      • coperte, cocteil (şi-or mai fi şi altele, dar nu-mi vin acu’ în minte) s-au transformat din variante preferate în variante tolerate;
      •  binevenit s-a transformat din cuvânt al limbii române în cuvânt inexistent;
      • a comemora s-a transformat din ” a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau dispariția unei persoane importante” (cf. Marelui dicţionar de neologisme, ed. 2000), în „a celebra solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment important” (conform Dicţionarului explicativ al limbii române, ed. 2009 – drept care ieri m-am mai sărbătorit „Mica Unire”, am comemorat-o, cu binecuvântarea DEX-ului şi preşedintelui ţării noastre „de glorii” şi „de dor”, ajunsă în „marele-i viitor” (i-am înşiruit pe blagoslovitori în ordine alfabetică);
      • limba de lemn s-a transformat în romengleză;
    • pe alte tarlale:
      • ţiganii s-au transformat în rromi;
      • bătrânii s-au transformat din înţelepţi în idioţi;
      • religia s-a transformat din fruct oprit în fruct hulit;
      • milionul de lei vechi s-a transformat în suta de lei noi;
      • eu* m-am transformat din tehnician-proiectant în motan firoscos.

Aş mai continua, dar tocmai mi s-a transformat foamea în somn, că m-au pus ăştia la dietă, ca să nu mă transform din grăsuţ în grăsan.

* – Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ).