Obsesia fericirii

(psi-luneală)

Da, am spus că fac pauză la blogărit până la 1 octombrie – sau poate chiar până pe 15, zic acum – aşa că asta nu e decât o altă excepţie 😛 Fiind profitoare din fire şi, după cum zicea mai deunăzi cineva care mă cunoaşte din copilărie, necaracterizată de modestie, am mirosit ocazia (un articol apărut chiar azi) pentru a-mi face niţică (sau o ţâră de) reclamă :mrgreen:

Aşadar, revenind la oile noastre, în acest caz numite psi-luneli, nu sunt obsedată de fericire, am învăţat să preţuiesc ceea ce am şi să mă bucur de asta. Tocmai de aceea sunt fericită când aflu că scrierile şi/sau traducerile mele sunt pe placul cuiva. Asta e adevărata răsplată a muncii depuse (fiindcă fără muncă nu se poate), că aia materială… eh, nu vreau să mă gândesc la lucruri triste, domnilor editori care vă jucaţi de-a falimentele  – editura (ştie ea care, şi nu, nu e nici RAO, care mi-a plătit în final totul, până la ultimul bănuţ, nici Nemira, care continuă să-şi achite datoria) a murit, trăiască editura! – ca să nu vă plătiţi traducătorii.

motivul fericirii de azi

.

Cartea se poate achiziţiona, la un preţ modest, atât în format clasic, pe hârtie, cât şi în format electronic.

Reclame