Obsesia fericirii

(psi-luneală)

Da, am spus că fac pauză la blogărit până la 1 octombrie – sau poate chiar până pe 15, zic acum – aşa că asta nu e decât o altă excepţie 😛 Fiind profitoare din fire şi, după cum zicea mai deunăzi cineva care mă cunoaşte din copilărie, necaracterizată de modestie, am mirosit ocazia (un articol apărut chiar azi) pentru a-mi face niţică (sau o ţâră de) reclamă :mrgreen:

Aşadar, revenind la oile noastre, în acest caz numite psi-luneli, nu sunt obsedată de fericire, am învăţat să preţuiesc ceea ce am şi să mă bucur de asta. Tocmai de aceea sunt fericită când aflu că scrierile şi/sau traducerile mele sunt pe placul cuiva. Asta e adevărata răsplată a muncii depuse (fiindcă fără muncă nu se poate), că aia materială… eh, nu vreau să mă gândesc la lucruri triste, domnilor editori care vă jucaţi de-a falimentele  – editura (ştie ea care, şi nu, nu e nici RAO, care mi-a plătit în final totul, până la ultimul bănuţ, nici Nemira, care continuă să-şi achite datoria) a murit, trăiască editura! – ca să nu vă plătiţi traducătorii.

motivul fericirii de azi

.

Cartea se poate achiziţiona, la un preţ modest, atât în format clasic, pe hârtie, cât şi în format electronic.

„Dacă mă superi, îţi şterg linkul”

Ştiaţi că linkurile sunt o chestie foarte importantă? Până şi Liviu Radu scrie despre ele, pe blogul SRSFF.

Mie îmi place Liviu Radu – scrie poveşti frumoase şi iubeşte pisicile 🙂

Da i-am spus lui Vero că nu-mi place blogroll-ul lor, al ăstora de la SRSFF, adică. Pentru că ea face parte din societatea asta –  Societatea Română de Science-Fiction şi Fantasy –  şi are poveşti SF pe blogul ei, şi mai are şi blogul „Cum vă place”, unde scriem amândoi o poveste interactivă… Da ei n-au pus-o în blogroll… 😉

Aşa că i-am spus să-i şteargă imediat din blogroll-urile ei! Da n-a vrut, a zis că n-are importanţă ce pun ei în blogroll, important e că scriu despre SF, iar ei îi place SF-ul, şi cu asta basta! A, a mai zis şi că poate lor nu le-o fi plăcând ce scrie ea, şi că plăcutul ăsta e ca dragostea – cu de-a sila nu se poate!

Şi pe urmă a schimbat vorba, m-a întrebat dacă n-aş vrea să ne jucăm cu biluţe de poleială…

P.S. Colac peste pupăză, adineauri i-a trecut şi în blogroll-ul ăsta – cică şi aici avem poveşti SF…  Of, bipezi stau uneori prost cu logica... Sau poate nu toţi bipezii, numai Vero! 😆 (Da să ştiţi că eu nu semăn cu ea – la urma urmelor, nu e decât mama mea adoptivă! :P)

Addenda: Mariana a citit ce-am scris aici şi a spus că le am cu reclama mascată 😈 (Credeţi că are dreptate?)