Oltzii – sau Am Fost Odată Prieteni

foto: Alex Mazilu

Motto:

Nu contează că
am fost odată prieteni…
Trădarea costă!
.

– Dumnezeule, Gom! exclamă bătrâna Hilde, după ce se dezlipi de rotocolul transparent pe care îl croise, cu poala şorţului, pe geamul murdar. De ce‑or fi crezând proştii ăştia în reclame?!

Încântat, Gom îşi frecă palmele grăsulii.

– Câţi vin? întrebă, înveselit.

– Trei. Mulţi pentru hârbul care i-a adus! L-am zărit asolizând pe platou acum o oră.

– Doar trei! se posomorî Gom. Oricum, se răsti, nu sta, babo! Deschide uşa, zâmbeşte‑le – şi ţine‑ţi gura!

– Păcătosule, mârâi Hilde, încruntându‑se, dar nepotu‑său o privi chiorâş, şi ea, amintindu‑şi că, de vreo trei ori, chiar o bătuse, înălţă din umeri şi se grăbi să-i facă pe plac…

… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (Pavcon, în curs de apariţie)

____________________

Povestirea se încadrează în categoria psi-lunelilor, alături de cele semnate de psi şi de ceilalţi membri ai clubului care-i poartă numele (almanahe, jora, viru-sake, scorpiuţa, carmen-dictatura, Carmen Pricop, Tibi, dor de dragoste, SimonaR, cammely, anacondele, drugwash)

Reclame

Elucubraţii – Oyoja Onuk

„Oyoja Onuk” e o poveste, ca să spun aşa,  tangentă la tema judecata, abordată azi de  clubul psi.

=====================

Despre Sheagad Hurm se vorbeşte mereu, pretutindeni – dar nu i se pronunţă numele. Oamenii o numesc Vrăjitoarea Roşie – dacă o urăsc mai mult decât se tem de ea, sau Stăpâna Timpului – dacă teama le e mai puternică decât ura.

Doar cei ca Oyoja Onuk nu o numesc nicicum. Pentru că statuile nu pot vorbi, şi ei – exponatele din valea numită Circul Clipelor, la care gloata se zgâieşte cu fascinaţie bolnăvicioasă – par statui de carne bine conservată între ziduri invizibile şi impenetrabile, cadavre rigidizate, cu jalea uitată în ochii larg deschişi şi imobili. Totuşi, minţile lor trăiesc în propriile lor trupuri încastrate în stropi de timp îngheţat – de pildă, al lui Oyoja e captiv în fracţiunea de secundă în care tăişul ghilotinei i-a atins ceafa. Sheagad a oprit cu măiestrie timpul – numai timpul lui – exact înainte ca lama să-i despice pielea, când Oyoja tocmai începea să simtă răceala oţelului aducător de moarte. Trebuia să fie ultima senzaţie din viaţa lui – şi singura conştientizată în acel moment. Dar el e condamnat la atemporalitate. El e prizonierul etern al unei infinitezimale fărâmături a vremii şi are (aproape că a început să guste ironia!) la dispoziţie tot timpul din lume pentru a-şi simţi şi pieptul sfâşiat de gheara groazei, şi balele prelinse pe bărbie, şi udul cald ajungându-i la genunchi, şi necurăţeniile năboind prin sfincterul scăpat de sub control, şi demenţa bulbucându-i ochii şi căscându-i gura spre a slobozi, zadarnic şi iraţional, un urlet amputat…

… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (Pavcon, în curs de apariţie)

=====================

Între noi fie vorba, visez să transform povestioara asta într-un roman. Deocamdată n-am comis decât 2 începuturi, total diferite între ele, aici şi aici.

 

Elucubraţii – Coincidenţă

Amiază. Soare – de nu te poţi uita. Vânt – de mult i s-a uitat numele!

Deşertul Nord-Balcanic. A Treia Oază Artificială Experimentală. Grădina de vară a flytelului Ströje. O duzină şi jumătate de mese (tip disc de antigravitaţie constantă) oploşite sub umbrele antiradiaţie, decolorate neuniform şi peticite cu plasturi adezivi made in North Australian Island.

O singură masă ocupată. Cu faţa spre uşă – Winnetou, clonă din generaţia XXXVII. Trecut de prima tinereţe, poartă un costum vetust, de apaş (adică el aşa speră). Bea apă-de-foc scoasă fraudulos din enclava Moscow  şi îşi îndeasă în lulea (relicvă descoperită de un arheolog contemporan şi identificată drept „pipa păcii”) vrejuri fosilizate din Ex-Danube-Delta, decontaminate, măcinate şi ambalate de SC Cernavoda SRL.

Cu spatele spre uşă – alien Mhato, arcturusian get-beget, tipul clasic al reptilianului atletic, acreditat pe Terra ca detectiv de rang I al Federaţiei Galactice. Mestecă tutun nutritiv, hipervitaminizat (specialitatea casei) şi scuipă reziduurile toxice în podul labei stângi, unde le mărunţeşte, meticulos, cu ghearele de la dreapta.

Cu stânga spre uşă – alien Sholm, umanoid originar din Capella, exemplar reprezentativ pentru rasa sans-ear, mercenar din mamă-n fiu, proaspăt bodyguard la firma Ströje & Son. Nu mănâncă, nu bea, nu fumează; trage cu coada unui ochi spre uşă şi nu-şi scapă comesenii din ceilalţi doi…

… citiţi continuarea în volumul Întoarcerea vrăjitorului (Pavcon, în curs de apariţie)

Elucubraţii – Kill

Uşa glisă, dezvăluind silueta zveltă a fetei.

Aparent preocupat să cerceteze taraba negustorului de arme, Kill o observă cu coada ochiului şi scăpă un oftat de uşurare.

– E ceea ce vă doreaţi, nu-i aşa, domnule? se precipită negustorul, şi Kill realiză că ţinea în mână un cuţit cu comandă bioenergetică. În prima clipă, se bucură că oftatul necontrolat trecuse drept exteriorizarea satisfacţiei de a fi găsit arma căutată. Pe urmă cugetă că va trebui să cumpere neapărat cuţitul; pentru o fracţiune de secundă, chipul i se schimonosi la amintirea numărului mic de credite ce i se mai puteau aloca pentru „diverse”.

Strâmbătura nu scăpă ochiului format al omului aflat de partea cealaltă a tarabei.

– Fiţi liniştit, domnule, preţul armelor mele este, oho! mai mult decât accesibil!

Ochii lui Kill sclipiră; negustorul îi spunea pentru a doua oară „domnule”, deşi observase, probabil, de la bun început că el era lipsit de semnul majoratului. Să fi fost obişnuita slugărnicie calculată a breslei, sau celălalt simţise în el un tânăr perfect dotat pentru a se încadra în societate?

Cea de-a doua supoziţie avu darul să-i sporească încrederea în sine şi-i dădu curajul să privească fără reticenţă în direcţia „vânatului” aşteptat. Fata continua să stea în cadrul uşii, nemişcată, parcă adulmecând.

„Ce dracu’, apartamentul ei n-o fi având sisteme de observare?”

– E foarte frumoasă, spuse negustorul, ca şi cum ar fi încercat să justifice prudenţa excesivă a fetei.

Ce uşor se dăduse de gol! Un val de ciudă făcu sângele să-i coloreze obrajii. Simultan, îl năpădi ura împotriva indiscretului care-şi permisese să-i urmărească privirea. Ca la comandă, un cuţit geamăn celui pe care-l ţinea în mână îi ţâşni din buzunar şi se opri la un milimetru de gâtul vânzătorului…

… citiţi continuarea în volumul Între lumi (Pavcon, noiembrie 2018)

================================

Lecturile zilei:

„Dacă mă superi, îţi şterg linkul”

Ştiaţi că linkurile sunt o chestie foarte importantă? Până şi Liviu Radu scrie despre ele, pe blogul SRSFF.

Mie îmi place Liviu Radu – scrie poveşti frumoase şi iubeşte pisicile 🙂

Da i-am spus lui Vero că nu-mi place blogroll-ul lor, al ăstora de la SRSFF, adică. Pentru că ea face parte din societatea asta –  Societatea Română de Science-Fiction şi Fantasy –  şi are poveşti SF pe blogul ei, şi mai are şi blogul „Cum vă place”, unde scriem amândoi o poveste interactivă… Da ei n-au pus-o în blogroll… 😉

Aşa că i-am spus să-i şteargă imediat din blogroll-urile ei! Da n-a vrut, a zis că n-are importanţă ce pun ei în blogroll, important e că scriu despre SF, iar ei îi place SF-ul, şi cu asta basta! A, a mai zis şi că poate lor nu le-o fi plăcând ce scrie ea, şi că plăcutul ăsta e ca dragostea – cu de-a sila nu se poate!

Şi pe urmă a schimbat vorba, m-a întrebat dacă n-aş vrea să ne jucăm cu biluţe de poleială…

P.S. Colac peste pupăză, adineauri i-a trecut şi în blogroll-ul ăsta – cică şi aici avem poveşti SF…  Of, bipezi stau uneori prost cu logica... Sau poate nu toţi bipezii, numai Vero! 😆 (Da să ştiţi că eu nu semăn cu ea – la urma urmelor, nu e decât mama mea adoptivă! :P)

Addenda: Mariana a citit ce-am scris aici şi a spus că le am cu reclama mascată 😈 (Credeţi că are dreptate?)

Dacă tot vă place să votaţi…


Dacă tot vă place să votaţi, daţi o raită şi prin povestea noastră, Palatul Vrăjitoarei, care se scurge prin albia săpată de voturile cititorilor fideli (nu-s ei prea mulţi, dar totuşi sunt… :P). Am reluat-o azi, suntem la episodul 11.

Dacă vă place să votaţi…

Dacă vă place să votaţi şi dacă, pe deasupra, vă mai place şi literatura SF & F, daţi un clic aici. Pe urmă nu mai rămâne decât să vedeţi dacă vă regăsiţi preferinţele  în lista de nominalizări, caz în care puteţi vota – la una sau mai multe categorii. Dar nu mai târziu de 13 aprilie – inclusiv.

Completări -1

Mi-am completat blogul „Cum vă place” cu alte poveşti (SF & F & H):

Fiindcă se spune că „cititul nu dăunează sănătăţii” 😀

*

Precizare: invitaţia la lectură li se adresează tuturor fanilor slovelor, indiferent dacă preferă să se distreze citind aventurile văduvelor vopsite sau să studieze interpretările cărţilor sfinte.