Versuri rătăcite – Prietenul meu [pierdut], trandafirul…

Noua poveste parfumată a Mirelei Pete mi-a adus aminte că am scris cândva, demult (în perioada când mi-am scris cea mai mare parte poezilor), şi un soi de povestioară în versuri despre un trandafir. Din păcate, nu mai găsesc caietul pe care-am scris-o şi nu-mi mai aduc aminte decât o singură strofă – pe care o puteţi citi aici, în dreapta.

Drept consolare, îmi ofer – şi vă ofer – câteva poveşti parfumate adevărate:

… plus  „trandafirul deşertului”, fotografiat de Alex Mazilu

… şi câteva recomandări de pe alte bloguri

Reclame

Versuri rătăcite: Ce vrei?

Fiindcă tot suntem la capitolul poezie, profit de ocazie şi dau sfară-n ţară că voi posta rând pe rând  toate poeziile mele întregi, scrise, în marea lor majoritate, cu foarte, foaaarte multă vreme în urmă, în noul meu blog, aici.

Iar dacă n-aveţi chef să citiţi versuri, nu-i bai, vă recomand şi oarece articole scrise în proză:

Versuri rătăcite: Regina

Uneori îmi vin în minte versuri. Aiurea. Disparate. Cuvinte care „sună din coadă”.  Da mă gândesc că ar trebui să le notez undeva, poate, cine ştie, odată şi odată iese ceva din ele. Şi, dacă tot le notez, de ce nu le-aş scrie şi aici – ca să  am de ce agăţa link-uri şi ping-uri? 😛

Aşadar, iată prima mostră:

Iar pentru cazul că vreţi să rătăciţi pe altundeva, vă indic oarece locuri de popas: