Jurnalul motanului Pandalie – 22 – Rugăciune

Zei de ieri, de azi şi de mâine, ştiu că – fireşte – ştiţi.

Ştiţi că, vorba aia de-o ţine multă lume minte o viaţă, e ceva putred în Danemarca, că prea s-au nimerit toate cuvintele din duzina pusă în joc săptămâna asta într-o poezioară scrisă de mine acum aproape 43 de ani omeneşti!

Ştiu că ştiţi foarte bine ce se ascunde aici.

Dar aveţi milă şi îndurare, nu mă călcaţi doar pentru atâta lucru pe coadă cu vreo gheată grea, nu-mi pregătiţi ca loc de somn etern un colţ de gheenă aprinsă. N-a fost decât un truc minor, şi nu m-am folosit de el ca să fac avere (când eram om*) sau ca s-adun putere asupra rivalilor în dragoste (de când sunt motan), doar ştiţi că nu le pun niciodată mai presus de orice**! 

Sigur, mărturisesc că nu m-au mânat nici idealuri înalte, nobile sau sfinte. Dar a fost vorba de suflet, fiindcă reclama nu e numai sufletul comerţului, e utilă şi când vrei, pe pildă, să atragi atenţia asupra provocării lansate pe un blog de jocuri („vă invităm să scrieţi pe blogurile voastre câte o… rugăciune”).

Trimit aşadar către voi, zei de ieri, de azi şi de mâine, această rugăciune pentru iertarea păcatelor minore săvârşite de motani majori, cu voie şi cu premeditare.



* Ilie Pandalie, fost tehnician proiectant, fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal ).

** Ca fii mei denaturaţi, care pun totul mai presus de mine, dar nu atât de sus încât să nu mă pot eu căţăra mai sus! Numai când pun în frigider – sus sau jos – e belea, e iadul pe pământ pentru un blănos flămând!

Anunțuri

Ajutor!!!

Aveţi cumva în biblioteca personală Balada Bătrânului Marinar (The Rime of the Ancient Mariner) de Samuel Taylor Coleridge? (Mă refer, după cum presupun că v-aţi dat seama, la versiunea în limba română.) Şi, dacă o aveţi, o puteţi deschide la prima pagină a primului capitol, pentru a vedea cum sună în româneşte versurile 5, 6, 7, 8, 9 şi 10? Adică astea, de mai jos:

„The Bridegroom’s doors are opened wide,
And I am next of kin;
The guests are met, the feast is set:
May’st hear the merry din.”

He holds him with his skinny hand,
„There was a ship,” quoth he …

Iar dacă găsiţi traducerea acestor versuri, vreţi să mi-o scrieţi aici, într-un comentariu, adăugând numele traducătorului, editura la care-a apărut cartea şi anul apariţiei?

Vă mulţumesc de pe acum dacă mă puteţi ajuta.

ADDENDA: Problema s-a rezolvat deja, am primit o traducere prin e-mail, pentru care mulţumesc şi pe această cale.

=== === ===
Pinguitorii (VaniaRokssanaAndroxaMirela PeteShaynaTeoCaiusCarmenStropi de SufletTheodoraGabriela ElenaZamfir PopFilumenieClipe de ClujZina, TU1074’s Blog, Dispecer, Ilarie, Blogul cu atitudine, paporniţa cu vorbe, Ulise al II.lea) primesc oricum  mulţumirile mele 🙂

Lume, lume! – 4

În imaginea de mai sus puteţi admira mutra noului meu blog, căruia i-am mai făcut reclamă, aici şi aici. Cu alte cuvinte, mă repet! 🙂 Dar orice reclamă care se respectă se repetă, nu? 😛

Blogul nu e de fapt nou, ci refăcut. L-am transbordat de la myjob la wordpress, i-am schimbat bineînţeles mutra şi mă străduiesc să-i adaug fiecărei poezii câte o imagine, cât de cât adecvată.

Sunteţi invitaţi să-l vizitaţi. Dar, dacă n-aveţi chef, poate vă tentează unul dintre articolele de mai jos:

Iubirea noastră

Acesta fiind un blog cu de toate pentru toţi, suportă şi versuri.

Ştiu că e posibil să nu le suporte cititorii dar nu e nimeni obligat să citească. 😛

Aşadar, apropo de vise:

poză emailată

În infinit zac lumina şi visul;
Din întuneric se ţese abisul
Pe fire albastre – de lume străine,
Pe fire albastre – de dragoste pline.

Se prăbuşesc în hăuri iubirile trecute,
Cad una peste alta – mărunte, triste, multe.
Numai dorinţa noastră pluteşte peste ele –
Spirală în văzduhul strălucitor de stele.

Ea e iubirea noastră – stingheră şi tăcută,
De nimeni auzită, de nimenea ştiută.

Totuşi, nu-i pastă albă născută din lumină,
Nu-i pânză de păianjen, în lume cea mai fină,
Ci-i vis ce niciodată nu îşi va prinde chipul;
Sfârşeşte cu-nceputul, începe cu sfârşitul.

septembrie 1973 – decembrie 1974

Fără sens cu contrasens

Trilobaţi, trepanaţi,
Troglodiţi şi confraţi,
Deputaţi de câmp imberb,
Senatori astrali cu herb,
Din spiralata regresiune
Am segregat ce am a spune:
Azi galaxia ondulată
Transcende, axial pătrată,
Spre multiform, spre arid,
Spre reclonatul candid,
Spre ramolit, spre precoce…
Transcende-n unde baroce!
Dar magnetismul dinamico-static
Diverge mutaţii converse pragmatic
Din viruşi de novă selenic topită,
De euglenele mov, prin elitră!
Bing-bang-ul trapezoid,
Triunghiularul afeliu perfid,
Osmoza gravitic striată a lumii,
Şi încă, şi iar, periheliul minciunii,
Azi generează eczeme prelungi,
Şi infestează lumina – cu dungi!
O, demiurgă! Sofisticată
Stăpână Eternă eretic scanată,
Nu ignora decadenţa sălcie!
Atomizează cometele-n vrie!
Noi toţi, obsedant revopsiţi,
Ieri aspiranţi, azi oropsiţi,
Vom face orbite din vid înăsprit
Şi asimptote tânjind infinit!
Şi, încă, din sfera eliptică plată,
Vom smulge în pumni rădăcina pătrată!