Motanul Florică, fie-i ţărâna uşoară...
În toată viaţa lui, n-a reuşit să-nveţe decât o sută zece cuvinte... Dar toată lumea recunoaşte c-a fost cel mai vorbăreţ motan din cartier!
apr.
1
2010
VERO-VIZIUNI VIRTUALE
POVESTIRI SF & F… ŞI ALTELE
VERO-VIZIUNI VIRTUALE 
Clar, ăsta era filio di butana din cartier!
ApreciazăApreciază
Şi moartea i s-a tras dintr-o bătaie, sărmanul… L-au prins vecinii la furat…
ApreciazăApreciază
Lăsă câ îi rămân lejer 6 vieţi neatinse
ApreciazăApreciază
Alea se duseseră dinainte, mai încasase şi alte bătăi, că se-nvăţase hoţ şi uşarnic…
ApreciazăApreciază
Varianta cu sună un prieten, merge?
ApreciazăApreciază
Asta merge întotdeauna 😀
ApreciazăApreciază
Dar sună doi prieteni?
ApreciazăApreciază
Nu ştiu. Mă interesez şi te anunţ după Sărbători 🙂
ApreciazăApreciază
Faine sărbătorile astea. Masa plină, nu observă nimeni când dai iama şi furi pulpanu de pe masă.
ApreciazăApreciază
Deci, fiecare pisică, pe „limba” ei piere, nu? Vrrreeea – nu vrrreaa! Miaaauuuuu!
Moştenitori nu are? 🙂
ApreciazăApreciază
O fi având moştenitori prin sat – cine poate şti? 😀 Peregrinările lui acopereau un teritoriu întins…
ApreciazăApreciază
Pingback: O dictatură pe zi… « Dispecer Blogosferă
Pingback: Stupul I « Ioan Usca
Eu sunt iuitor şi posesor de câini. Încep să mă simt în plus pe site-ul ăsta. 🙂
ApreciazăApreciază
Şi mie îmi plac câinii – deşi în copilărie mi-era frică de ei. Însă după pisici sunt leşinată 😀
ApreciazăApreciază