Perioada pavconiană

clic mai sus pentru comenzi

După cum se vede, în această antologie s-a găsit loc şi pentru o povestioară de-a mea. Sunt în perioada pavconiană! 🙂

Vreau să zic că povestirile mele sunt tot alea, majoritatea scrise acum vreo 20 de ani – la fel de bune sau de proaste cum erau şi atunci. Dar acum există editura Pavcon, care a început să publice SF, iar acolo există cineva care şi-a adus aminte de născocirile mele… Şi care le apreciază. 🙂

Poveştile publicate de Pavcon sunt cele care n-au încăput în „Floarea de loldilal„, plus vreo patru scrise din 2012 încoace, plus „Între lumi”, pe care n-am trimis-o la Nemira, fiindcă e o continuare a poveştii „Aproape Îngeri”, semnată de Sergiu Someşan, şi trebuie să-i stea alături, cum îi stă acum, pentru a-i da sens. Dintre cele vechi, o parte se regăsesc şi în volumul „supra-Vieţuitorii„, publicat doar online, pe site-ul cartea.info.

Şi uite-aşa mi-am adus aminte că, înainte de Nemira, mi-a lăsat un gust amar o încercare de publicare a textelor mele în format electronic, pe care am abandonat-o în stadiul descris aici*.

Dar trecutul fuse şi se duse… Iar în viitor… poate scriu totuşi vreun roman (publicabil**) înainte de a mă ramoli. 😀


* E a doua oară când pun un link către istoria asta. Prima oară am făcut-o când m-au călcat pe bătături bârfele lansate pesemne de oarece „fani” de-ai mei din aşa-numitul fandom SF.

** Nepublicabile am două (dactilografiate pe vremea când nu eram dotată cu computer, ci cu maşină de scris).

Reclame

Al doilea volum de povestiri pe care mi le scoate în lume editura Pavcon

clic pe imagine pentru comenzi

Blogul are deja o pagină dedicată acestui volum; o s-o… îmbogăţesc 🙂 când va fi cazul.

Schimbare



Pentru că „Floarea de loldilal” nu mai e singurul meu volum de povestiri tipărit pe hârtie, iată-mă-s la un nou botez al blogului.

N-aş zice că am fost din cale-afară de inspirată când am ales noul titlu, dar am vrut musai ceva cu 3 de V – numărul meu preferat, litera mea preferată… 🙂
Cât despre cuvintele „viziuni” şi „virtuale” – povestirile mele sunt viziuni ale unei multitudini de lumi virtuale, trimise către mine de imaginaţia mea. 🙂

Blogul are şi o pagină nouă, despre noua mea carte. Nouă, adică apărută acum vreo două luni.

Povestea poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”

Poate că o să schimb titlul blogului, ca să nu se mai refere doar la povestirile din volumul „Floarea de loldidal”. Poate

VERONICISME

Cu foarte puţin înainte de lansarea cărţuliei care mi-a apărut la Nemira, am scris pe blogul ăsta o serie de trei articole intitulate „Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal„. Cu speranţacă există măcar două două-trei persoane interesate :mrgreen: , mi-am propus să fac acelaşi lucru şi pentru textele incluse în micul volum intitulat „Între lumi„, dar am tot amânat, din lipsă de timp. Şi acum, când n-o mai pândesc pe don’şoara Chiţurina ca s-o filmez când se caţără în brad, am găsit, printre picături, timpul necesar.

Despre trei dintre poveştile la care mă refer, „Schimb de experienţă„, „Elementul Exotic” şi „Himera„, am vorbit deja, oarecum dintr-un foc,  într-un articol din această iarnă. Am spus că, iniţial, am vrut să le includ, alături de altele, într-un volum intitulat „Amieze cu aliens şi zăduf/năduf.”…

Vezi articolul original 602 cuvinte mai mult

Cadouri de la editura Pavcon – numai până la 31 decembrie 2018

Puteţi comanda cărţulia mea cu povestiri, „Între lumi„, ca parte a unui pachet cadou prestabilit. Discount 40%. Clic pe aici pentru amănunte.

Cărţulia poate fi comandată şi ca parte a unui „pachet cadou la alegere”, adică împreună cu oricare alte patru cărţi din oferta editurii Pavcon. Tot cu discount 40%. Clic pe aici pentru amănunte.

Plăsmuirile mele – pachet cu 20 de bucăţi (diferite)

Nu-s poveşti cu loldilal, dar cele mai multe au fost scrise tot în ultimul deceniu al mileniului trecut. 🙂

VERONICISME

clic mai sus ca s-ajungeţi pe site-ul editurii

Lansarea va avea loc la Focşani. Într-o sâmbătă, probabil pe 10 noiembrie. Încă nu ştiu unde. Am aflat doar că la bibliotecă nu se poate; sâmbăta e închisă.

Nu se lansează doar cartea mea. Mai sunt încă trei: asta, şi asta, şi asta. (Pentru a treia încă n-am link. Îl adaug imediat ce va apărea pe site-ul Pavcon. Dacă vă interesează, mai treceţi pe-aici. 🙂 )

Vezi articolul original

Nu e cu loldilal, e cu… Tadalim



Matilda, sora sa geamănă (cu numele alcătuit exact aceleaşi litere ca al lui), susţine că, de fapt şi de drept, îi cheamă Tad Alim.

Oricum, important este că, dacă-i întorci numele pe dos (în oricare din cele două variante) îţi iese: Mi l-a dat* – adică „mi-a dat trupul său, spre vremelnică întrebuinţare„.


* – anagrama asta a ieşit din pură întâmplare, eu am descoperit-o abia azi! 👿

Jurnalul motanului Pandalie – 25 – Şi totuşi…



S-ar putea numi dependenţă de jazz, şi totuşi lipseşte jazzul.

S-ar putea numi dans clasic, şi totuşi lipseşte dansul.

S-ar putea numi poveşti de iubire, şi totuşi lipseşte iubirea.

S-ar putea numi o seară în familie, şi totuşi lipseşte familia.

S-ar putea numi rătăciri sub lună, şi totuşi lipseşte luna. (E lipsă. Nu elipsă. Eclipsă.)

Toate astea s-ar putea numi vicii de exprimare, sau de logică, şi totuşi diagnosticul e altul.

Care?

Unii ştiu, şi totuşi nu scoate nimeni niciun sunet

Tăcerea e de aur, şi totuşi nu-s nababi toţii muţii. Pentru că surzii nu apreciază tăcerea; bat toba să priceapă iapa. Şi totuşi nu pricepe nici calul. Poate calea. Cala. Zicala. Zăbala. Zăbava. Zău.


Şi totuşi, zău că eu aş fi scris altceva pentru Jocul Cuvintelor, dar mi-a luat-o înainte tălâmbul de Fane!

Ce-ar fi să…?



Am descoperit oarece produse interesante:

kdeco.ro

Şi m-am întrebat ce-ar fi să scriu despre lupta loldilalului cu cei care-l criogenează?

Şi/sau cu cei care-l pun în terarii?

kdeco.ro

Sau pur şi simplu despre loldilal ca plantă decorativă, care devorează câte-un invitat la fiecare petrecere?

Dar despre aşa ceva cred că s-a mai scris. Doar că nu-mi amintesc cine a scris. Nici unde – în ce roman, în ce povestire.

Am citit multe romane şi povestiri pe care le-am [cam] uitat. Dar cred că nu sunt singura căreia i se întâmplă.

Şi nici singura tentată să tot cumpere cărţi noi. De exemplu profitând de promoţii ca asta.

nemira.ro%20

Sau de Black Friday:

elefant.ro%20

Cadouri pentru iubitorii de lectură



Unui iubitor al cărţilor îi poţi face cadou, fireşte, şi tot felul de flecuşteţe. Dar numai ca supliment (nicidecum alimentar pentru nevoile lui împătimit al lecturii), pe lângă un teanc de cărţi noi, după gustul său.

Dacă nu-i cunoşti cu exactitate gusturile şi/sau nu ştii ce are şi ce nu în bibliotecă, poţi să-i faci rost de un voucher de la o editură sau de la o librărie. Sau îi poţi da măcar de ştire că undeva există o promoţie.

Nu clicuiţi, promoţia asta s-a încheiat.

Eu le recomand mai ales pe ale editurii Nemira, fiindcă acolo încă mai vegetează floarea mea de loldilal. 😀

La vie en gris, la ville en gris, le ciel en gris…

… en français parce que… in English găsiţi pe toate drumurile

Realitatea gri mi-aduce aminte de griul imaginar dintr-o povestioară* de-a mea:

Plumburie, turma de vălătuci pufoşi goneşte către orizont, şfichiuită de vântul subţire. Acolo piere fără veste, pradă oceanului care o preschimbă în trâmbe lungi, cenuşii, repezite înapoi, spre plaja pustie, unde urlă, neputincioase, năruindu-se, lăbărţându-se şi destrămându-se în zdrenţe albe – retrase fără a cuteza să atingă trupul Shayarei.
Ea zace nemişcată, cu ochii închişi. Vântul cerne nisip prin plasa părului ei răvăşit şi, uneori, câte o şuviţă lungă se zbuciumă, flacără rebelă pe un altar uitat. Alteori, rochia portocalie, lungă şi largă, tresare înfiorată, grăunte viu neizbutind să se desprindă de palidul linţoliu care înfrăţeşte cerul, oceanul şi nisipul.
Îngenuncheat alături, Rayadatys tremură. Pânza deasă şi aspră a straiului cenuşiu nu lasă vântul să-i muşte trupul, dar inima înnebunită îi porunceşte să tresalte – ca şi ea.


* „Rayadatys” (pag. 301 a volumului Floarea de Loldilal )


Dârele verticale sunt de pe geamul dintre obiectiv şi lumea gri; iar verzuliu palid din filmuleţ e culoarea jaluzelelor, reflectată în mai sus amintitul geam despărţitor.

Jurnalul motanului Pandalie – 24 – Poza de profil

Eu fiind, din nefericire sau nu, un biet personaj imaginar*, sunt nevoit să iau cu împrumut o fotografie pentru aşa-numitul Gravatar. Prin urmare, în noua mea poză de profil îl puteţi admira, de fapt, pe motănelul Zorro, strănepotul unui cuplu de bucureşteni şi finul lui Cudi, zisă şi Condesa.



* domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică” (pag. 316 a volumului Floarea de Loldilal )