Am stat de vorbă cu Toamna, pe alt blog. Eu am vorbit, ea n-a răspuns… A fugit, cum fuge-n fiecare an. Dacă aş fi avut maşină, aş fi fugit după ea, chiar pe cărările ei şerpuitoare, adunate în colaje…
Dar s-a întors, îi pot vorbi din nou, tot aşa:
Un dialog cu toamna a mai purtat, cândva, cineva: un greier. Sau un greiere?
Greier, greiere, creier, creiere.
Greier, greieri, creier, creieri.
Nu sună a melodie, este?
Normal că nu sună a ce nu este.
Nu e melodie, e acces de pandalie.
De pandalie, nu de poezie.
Hai, gata, nu plecaţi, că-mi trece. Accesul. Accesul da, pandalia ba. Fiindcă mă cheamă Pandalie. Este, doamnă Toamnă?
Hai, zi şi tu ceva, Toamno! Conform titlului, trebuie să fie dialog – ca la teatru. Nu monolog – ca la teatru.
Sigur, dacă ai vorbi, m-aş speria – nu doar în forul meu interior.
Şi totuşi… Ai zis cumva să-l pun pe jupân Google să caute „temperare spaimă”? Sau vrei să te pictez cu tempera? Da’ şi de pictat te-a mai pictat câte cineva. O dată, şi încă o dată, şi…
Şi cică să…
Vezi articolul original 230 de cuvinte mai mult
VERO-VIZIUNI VIRTUALE 
Mi-ai adus aminte brusc de tempera si de culorile care cam lancezesc!
Si realizez ca ‘pandalie’ are o dalie in interior… 😀
Cred ca relatia mea cu WP mi se pare tare SF, chiar mai SF decat lateralele tale!
Seara buna, draga Vero si o duminica linistita. Sper ca maine sa nu ploua, macar dimineata! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mâinele din comentariul tău e deja azi, zic eu, Vero, încă purtând masca lui pan Dalie 🙂 , pe care mi-e lene s-o scot. Şi n-a plouat, cel puţin nu de când m-am trezit eu – pe la 11.
Mie cel mai tare SF mi se pare cel în care trăim cu toţii, de mai bine de un şi jumătate. Dacă în loc să-l trăim, l-am fi citit, ar fi fost o distopie de nota 10 plus.
Să-ţi fie după-amiaza de duminică şi noua săptămână pe placul inimii, dragă Suzana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană