Încă un fragment de roman

Nu e vorba tot de Mandspyr, romanul din care am un fragment în Argos Magazine nr. 9 (din 2014) şi pe care nu m-am învrednicit între timp să-l termin.

Cel din Antologia CSF 2020 se va numi (probabil) Magnificul, Preaadoratul şi Preaonoratul. E scris înainte de Mandspyr – pe hârtie, dactilografiat carevasăzică – şi are nevoie de transcriere pe computer şi de oarece modificări, „pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…” :mrgreen:

Da’ poate anu’ ăsta îl pun la punct – poate.

Deocamdată, alte două bucăţele din el, chiar de la început, stau – nu garantez că în forma lor finală – chiar pe blogul ăsta, aici.

pentru comenzi intraţi pe site-ul edturii PAVCON (clic mai sus) sau sunaţi la 0727.77.80.06

CUPRINS:

Lumea din umbră – Diana Alzner
Puerta del Sol – Aurel Antonie
Douăzeci și doi – Ciprian Ionuț Baciu
Ziua lor – Mircea Băduț
Dificultăți tehnice – Corneliu Bălan
Excursie pe Terra – Lucian-Dragoș Bogdan
Eroul – Anamaria Borlan
Cinci zile – Daniel Botgros
Recviem pentru un revolver – Rodica Bretin
Furnici sub cort – Roxana Brînceanu
Empatie – Voicu Bugariu
Double vision – Julien Caragea
Circuit închis – Aurel Cărășel
Cronozofic – Cristian Cârstoiu
Pelaghia – George Cornilă
Visul unei nopți eterne – Mihai Cranta
Prisaca – Mihai Dumbravă
Perpetuum mobile – Iulia-Ioana Enache
Autoblestemul – Daniela Faur
Sari! – Livia Furia
6 x tată – Robert Gion
Viața lui Camus – Florin Giurcă
Zugravul – Mircea Liviu Goga
Povestea Terrei – Mihai Grecu
Te luăm cu noi ca să ucizi – Florin Haidamac
TUNing – Darius Hupov
Transmisiune de la stele – Alexandru Lamba
Bibliotecarul – George Lazăr
Salutări din Coreea de Nord – Bogdan Marcu (trad.: Ovidiu Vitan)
Coletul – Victor Martin
Aroma fructului de paroya – Bogdan Mihăilescu
Vizită la un savant cu mintea deschisă – Ana-Veronica Mircea
Vlăstare pentru viitor – Claudiu Murgan (trad.: Constantin D. Pavel)
Toți vom fi fericiți – Daniel Ninoiu
Drumul spre victorie – Dodo Niţă
COVID-40 – Dan Norea
Ea în roşu, cu codiţă – Cezar Pârlog
Paparuda – Constantin D. Pavel
10 minute – Dan Popescu
Ultima călătorie – Florin Purluca
Zori cenușii – George Sauciuc
O cască albă și-un copil în ploaie – Sergiu Someșan
Înaintea învierii – Liviu Surugiu
Sărută-mă și pe mine! – Laszlo Tarko
Omul de oțel – Daniel Timariu
Domnul A – Pompilian Tofilescu
Capra Dracului – Allex Trușcă
Ultimul cântec al cocoșului din Morgana – Boris Velimirovici & Aurel Cărășel
Groapa – Cristian Vicol
Dimineți cu ferestre închise – Ovidiu Vitan

Puncte de vedere

VERONICISME

Acum ceva mai mult de trei ani, m-am gândit să citesc cu glas tare o povestioară publicată pe blogul motanului Grişka.

Între timp, povestioara a fost inclusă în volumul „Întoarcerea Vrăjitorului„.

Vezi articolul original

Încă o poveste

clic mai sus pentru mărire

Motanul Grişka şi pisica Ziţa/Chiţa/Chiţurina fiind ocupaţi până peste cap cu oarece traduceri întârziate, o binevoitoare Miaona şi-a făcut apariţia şi a tors un fir pe care a înşirat câteva articolaşe de pe câteva bloguri de-ale mele. Titlul dat de ea acestui colier este „Spicuiri din memoriile unei pisici negre cu ochi galbeni”.

Două vorbe despre mine şi poveştile mele

Recunosc că am minţit exagerat puţin… puţintel.  În sensul că am scris şi oarece versuri (rămâne de văzut dacă sunt sau nu publicabile – pe banii unei edituri, nu pe ai mei. :mrgreen: )

Cât despre viitor…. am pus acolo un „probabil niciodată”, pentru că… „never say never”. 🤣 Îmi place să-mi las portiţe deschise. 🙃

Jurnalul motanului Pandalie – 26 – Despre trei cărţi (plus una care nu e!)

Antologia despre care aţi citit aici a apărut. Îmi permit să vă atrag atenţia asupra acestui fapt, oferindu-vă simultan şi o iniţiere în… caleidoscopare.  (Da, ştiu, cuvântul ăsta nu există, dar totul trebuie inventat odată şi odată, şi de ce n-ar fi data asta acum şi aici, că doară nu ducem lipsă nici de litere, nici de înclinaţie către extrapolare?)

Şi-aţi mai citit pe blogul ăsta despre o carte, şi-o să apară şi ea cât de curând. Iar eu, bucuros să vă fiu călăuză, vă invit să daţi clic pe fiecare imagine de mai jos – că n-o fi foc! – să vă lămuriţi ce şi cum, să faceţi o selecţie şi să comandaţi ceva din recent începuta noastră epocă pavconiană. Hrăniţi-vă biblioteca! (Asta-mi aduce aminte de un vânzător ambulant de plăcinte, care, supărat că gloata de turişti nu se-nghesuia deloc să cumpere, striga pe plajă: „Luaţi, lovi-v-ar foamea!”)

Bine, recunosc, n-am dreptul să spun epoca noastră, fiindcă eu vegetez aici, uitat, aşteptând să apară o continuare a biografiei mele… Dar cum s-apară, când individa nu dă niciun semn că ar avea de gând s-o scrie?! Modestia nu mă lasă să strig asta din vârf de acoperiş, dar sunt sigur că aşa ceva ar avea căutare! Că unul şi numai unul este Ilie Pandalie, fost tehnician-proiectant şi fost poet ocazional, actualmente motan domiciliat în povestirea „Revelion cu Scăunel şi Pisică”, inclusă în volumul Floarea de Loldilal  , la pagina 316! Şi tare-mi mai doresc un roman cu numele meu în antet, pe toate paginile fără soţ! (Pen’ că eu am soaţă, pe Neaga mea, lemnoasa mea!)


Aţi văzut că-n text sunt cuvinte îngroşate, da? Asta fiindcă articolul participă la Jocul Cuvintelor cu numărul 201.

201! Un număr predestinat pentru acest articol, căci:

  • 2+1=3, şi eu am scris aici despre 3 cărţi, două volume de autor plus o antologie;
  • 0 (zeroul dintre 2 şi 1) e cartea care nu există, cartea dedicată mie. 😦

Perioada pavconiană

clic mai sus pentru comenzi

După cum se vede, în această antologie s-a găsit loc şi pentru o povestioară de-a mea. Sunt în perioada pavconiană! 🙂

Vreau să zic că povestirile mele sunt tot alea, majoritatea scrise acum vreo 20 de ani – la fel de bune sau de proaste cum erau şi atunci. Dar acum există editura Pavcon, care a început să publice SF, iar acolo există cineva care şi-a adus aminte de născocirile mele… Şi care le apreciază. 🙂

Poveştile publicate de Pavcon sunt cele care n-au încăput în „Floarea de loldilal„, plus vreo patru scrise din 2012 încoace, plus „Între lumi”, pe care n-am trimis-o la Nemira, fiindcă e o continuare a poveştii „Aproape Îngeri”, semnată de Sergiu Someşan, şi trebuie să-i stea alături, cum îi stă acum, pentru a-i da sens. Dintre cele vechi, o parte se regăsesc şi în volumul „supra-Vieţuitorii„, publicat doar online, pe site-ul cartea.info.

Şi uite-aşa mi-am adus aminte că, înainte de Nemira, mi-a lăsat un gust amar o încercare de publicare a textelor mele în format electronic, pe care am abandonat-o în stadiul descris aici*.

Dar trecutul fuse şi se duse… Iar în viitor… poate scriu totuşi vreun roman (publicabil**) înainte de a mă ramoli. 😀


* E a doua oară când pun un link către istoria asta. Prima oară am făcut-o când m-au călcat pe bătături bârfele lansate pesemne de oarece „fani” de-ai mei din aşa-numitul fandom SF.

** Nepublicabile am două (dactilografiate pe vremea când nu eram dotată cu computer, ci cu maşină de scris).

Nu e cu loldilal, e cu… Tadalim



Matilda, sora sa geamănă (cu numele alcătuit exact aceleaşi litere ca al lui), susţine că, de fapt şi de drept, îi cheamă Tad Alim.

Oricum, important este că, dacă-i întorci numele pe dos (în oricare din cele două variante) îţi iese: Mi l-a dat* – adică „mi-a dat trupul său, spre vremelnică întrebuinţare„.


* – anagrama asta a ieşit din pură întâmplare, eu am descoperit-o abia azi! 👿

Ce-ar fi să…?



Am descoperit oarece produse interesante:

kdeco.ro

Şi m-am întrebat ce-ar fi să scriu despre lupta loldilalului cu cei care-l criogenează?

Şi/sau cu cei care-l pun în terarii?

kdeco.ro

Sau pur şi simplu despre loldilal ca plantă decorativă, care devorează câte-un invitat la fiecare petrecere?

Dar despre aşa ceva cred că s-a mai scris. Doar că nu-mi amintesc cine a scris. Nici unde – în ce roman, în ce povestire.

Am citit multe romane şi povestiri pe care le-am [cam] uitat. Dar cred că nu sunt singura căreia i se întâmplă.

Şi nici singura tentată să tot cumpere cărţi noi. De exemplu profitând de promoţii ca asta.

nemira.ro%20

Sau de Black Friday:

elefant.ro%20

Dezvăluiri de vrăjitoare (4) – Marghioala lu’ Huhurezu către ăia de le e frică să rupă lanţu’

Nu trimiteţi mai departe, dragii babei! Nu-i stresaţi pe alţii! Trimiteţi înapoi, stresaţi-i p-ăia de v-au stresat pe voi!

Uite aşa:

Abarum-bacala-tram-blele, lanţul s-a rupt în mâinile mele! Eu am zile bune. Tu o să ai belele! Belele urâte şi grele, dacă nu trimiţi ameninţarea ‘napoi, scurt pe doi! Nu aştepta, zău aşa, c-ajungi schilod/schiloadă şi nărod/năroadă, cerşind la cap de pod, cu picioarele retezate, c-o mâna pe jumătate, înecat/înecată-n în pişat şi căcat, şi cu asta am terminat, afurisit/afurisită să fii dacă nu faci aşa, s-ai bale la gură şi nasu-n hazna!!! Şi n-ai decât să blestemi cât oi vrea, mie nu-mi pasă şi nu-mi va păsa, eu sunt oglindă şi reflect tot, tot tu o s-o iei peste bot!!! Baracoro-corot-coşot!!!

P.S. Chiar credeţi că trimite vreun sfânt ameninţări? Misiva ceea-i scrisă pe talpa iadului, prostovanilor, cu nectar smolit!

Pedeapsă sau privilegiu?

(de la motanul Pandalie cetire)

Presupun că nu [prea] e corect să profit de jocul iniţiat de Zina ca să vă bag pe gât un citat din cărţulia mea – şi anume din povestirea „Revelion cu scăunel şi pisică” – dar conţine o întrebare pe care mi-o pun adesea şi care, într-un fel, a inspirat textul, şi mi-ar plăcea să aflu ce răspuns îi dau alţii.

Dezvăluiri de vrăjitoare (3) – Marghioala lu’ Huhurezu către popor

Ţineţi minte, dragii babei, ţineţi minte că, oricum ar fi piesa şi pe orice scenă s-ar juca, la urmă pică o cortină grea, o ploaie de gheaţă care stinge cât ai clipi tot ce se cheamă patimă aprinsă, ascunde, prin cufundare de-a valma în somn etern, faimă, avere, idealuri, orgolii, invidii, duşmănii, iubiri, lacrimi, izbânzi… şi lasă-n hoitul putred doar viaţa viermilor de-l mistuie.



Cu duzina de cuvinte îngroşate aci s-au mai jucat şi alţii. O să daţi de ei la Eddie, într-unul din viitoarele tabele ale jocului cu nr. 105.

Ciot de… Ocom’Or

Ger, zăpadă, polei, ţurţuri, vânt… Superb alb polar, iarnă faină… Când ai parte de ea, e numai bună ca să stai în casă, simţind din plin cele 30 de grade Celsius de lângă gura deschisă a sobei, privind aburul înălţat din mămăliga fierbinte (făcută de altcineva) sau din cana cu ceai, gândindu-te, fără vreo legătură cu ceva anume, că n-ai mâncat niciodată piure de castane şi depănându-ţi, tu ţie, o poveste dintr-un tărâm al frigului etern:

Salopetă de blană cu glugă, cizme cu crampoane, cojoc miţos, mască de ger, lanternă-n mijlocul frunţii, lanternă în piept, lanterne-n palme. Aşa arată Dyus.

Aşa arată toţi cei care viermuiesc în jurul motosăniei. Unii o ancorează împlântând în gheaţă două duzini de crampoane cu gheare lungi, alţii  o înconjoară cu parazăpezi meşterite din pânză impregnată cu grăsime de zgor şi fixată temeinic de ţăruşi ciopliţi din oase de urs chel. Au semnele lor, care le spun limpede că se va stârni furtuna, şi nimeni nu vrea ca imensul vehiculul care le e unicul adăpost să fie troienit după ce va fi fost împins încoace şi încolo în timpul popasului de noapte. …Ca şi cum n‑ar fi noapte tot timpul! De fapt, ei îi spun popas de somn!

– Verificaţi şi călăuza! porunceşte Dyus. Apoi se îndreaptă către Zan’nuz, care adastă în coasta motosăniei, cu umerii căzuţi şi cu braţele – şi-aşa cam lungi – atârnând ca ale unei momâi dezarticulate. Stinge-ţi lumina de pe frunte şi priveşte stelele, prinţule! îl îndeamnă. E vremea să te învăţ să-ţi alegi singur calea. Ascultă‑mă cu atenţie! Pe-aici e bine să fii întotdeauna în stare să stai numai şi numai pe picioarele tale.

– Stelele… Stele şi iar stele, niciodată soare…, bodogăneşte Zan’nuz, abia mişcându-şi buzele in spatele măştii de ger. O mască cu adevărat princiară, din blană de zgor argintiu, ale cărei lentile-oglindă – incasabile – îl scutesc de istovitorul efort de a ascunde deznădejdea statornicită în privirea lui de fiară exilată, după ce a fost îndelung hăituită. De fiară care încă nu îndrăzneşte să creadă că hăitaşii i-au pierdut urma.

Acesta a fost un ciotuleţ de poveste. Doar nu vă aşteptaţi din partea mea să vă spun una întreagă*! 😛 O să citiţi restul când o să termin trilogia Ocom’Or (presupunând c-o s-o termin vreodată).

Căutaţi poveşti cu cap şi coadă în tabelele lui Eddie.


* Am totuşi şi de-astea, în volumul Floarea de Loldilal.