Dependenţă

 

Eşti un student stupid? Lipsa cronică de idei din bietul tău cuget e marea ta durere? Eşti liber să plângi, să verşi un potop de sentimente murate în faţa unor sfinţi impasibili, după ce-ai aprins o droaie de lumânări. Dar ideal ar fi să te faci frate siamez cu un computer deştept – deşi asta dă o dependenţă care poate avea urmări catastrofale, după cum o demonstrează anonimii eroi din schiţa de mai jos, scrisă cu iubire de distopie:

 

Negustorul ambulant, calculatorul si falimentul

(Fragment din „Tarele unui secol prosper”, conferinţa romanţată a istoricului Yehudi Karmah, difuzată marţi, 22.02.2222, la o oră de maxima audienţă, pe toate canalele audio din Eurasia Centrală)

Calculatoarele de buzunar cu bio-alimentare sunt nu numai cele mai fiabile, ci şi cele care iţi asigură independenţa – ceea ce nu se poate spune nici despre cele cu baterii solare, nici despre cele cu baterii clasice, de unică folosinţă. Căci, smogul deceniului VIII al secolului XXI fiind dens şi aproape omniprezent, o baterie solară se reîncarcă greu, dacă – norocosule! – ai nimerit una excepţională; altfel, nu se reîncarcă niciodată! Cât despre bateriile clasice, deşi sunt din ce in ce mai scumpe şi mai greu de procurat, toţi negustorii ambulanţi le prefera.

— Paradoxal!, exclamă cei care nu ştiu că veniturile modeste ale ambulanţilor nu permit accesul la acel regim alimentar strict natural, bogat şi variat, şi la odihna zilnică de minimum opt ore, fără de care nici un organism nu poate alimenta un calculator (fie el şi de buzunar) cu propria lui bio-energie.

Cât despre renunţarea la calculator… Aşa ceva nu se poate concepe! Cum altfel ar putea un ambulant (care nu-şi poate permite nici să achiziţioneze un cititor de cărţi de credit sau de cartele) să socotească câte bancnote din fiecare tip valoric trebuie să primească pentru a aduna suma de, să zicem, 2147 de unităţi monetare? Şi cum altfel ar şti cât să ceară atunci când clientul cumpără mai mult de un singur articol?

Aşadar, când are ghinion şi calculatorul i se strică… Prăpăditul lui de calculator uzat moral, cu baterii de unică folosinţă… Ei bine, individul se poate considera falit! Căci toţi reprezentanţii breslei depanatorilor sunt, fie morţi, fie atât de decrepiţi, încât mai mult distrug decât repară! Iar un calculator nou costă o mică avere, şi prea putini reuşesc să adune bani albi pentru zile negre!

Desigur, nu toţi ghinioniştii cedează fără luptă. Unii se fac luntre şi punte până găsesc câte un escroc bătrân (născut în anul 2000 sau cam pe atunci) de la care obţin, în schimbul unei părţi rezonabile din marfa din stoc, câteva hârţoage îngălbenite, botezate pompos „Tainele adunării şi scăderii şi tablele înmulţirii şi împărţirii”. Numai că apoi îşi plimbă, zadarnic, ore întregi ochii peste coloane înţesate de cifre mărunte, pentru că nicăieri nu scrie cât fac, de exemplu, 3×2147+4×5394.

— Hârtiile te învaţă cum să calculezi tu însuţi, spune Şarlatanul – atunci când păcălitul, c-o falcă-n cer şi alta-n pământ, ii cere socoteală.

— Să calculez eu însumi?! Cum?! Explică-mi!

— Nu ştiu, oftează ghiujul. Ai mei mi-au cumpărat calculator de buzunar de când m-au dat la grădiniţă!

—Şi eu ce fac cu astea?, urlă nefericitul, începând să priceapă că, intr-adevăr, îl paşte falimentul.

— Citeşte instrucţiunile, i se răspunde, arătându-i-se, cu vârful unui deget stafidit, cele câteva rânduri de semne cabalistice din subsolul fiecărei pagini.

— Sa citesc semnele astea decorative?!

— Nu-s semne decorative, i se explică. Sunt litere. Semne care formează cuvinte!

— Cuvinte scrise?! Citeşte-mi-le tu, hodorogule, dacă eşti în stare!

Hodorogul ridică din umeri şi îşi destinde, într-un zâmbet plin de regrete, gura pungită.

— Îmi pare rău, mormăie, cu voce obosită. Când am făcut eu şcoala existau deja calculatoare vorbitoare!


Textul nu a fost inclus în volumul Floarea de loldilal, dar

  • a primit premiul pentru proză umoristică-parodică la concursul SFera ’96, Brăila;
  • a fost citit în emisiunea radiofonică Viitorul s-a Născut Ieri (Radio Tineret Focşani) /20.08.1996;
  • a apărut în:
    • Telegraful (periodic editat de trustul TELE’M), Piatra Neamţ /21.02.1997; 06.01.1998;
    • Ziua TV / 02.06.2000;
  • pe Internet se poate citi în dosarul de autor de pe RomaniaSF Online (linkul nu mai e funcţional, habar n-am ce s-a-ntâmplat cu site-ul ăsta).

Aici găsiţi un microtext pe aceeaşi temă.

În tabelul lui Eddie găsiţi alte texte care conţin cele 12 cuvinte îngroşate din primul paragraf.

Anunțuri

3 comentarii la “Dependenţă

  1. Pingback: Blocaj | Idei Înghesuite

  2. Depindem tot mai mult de produsele minţii şi tot mai puţin de cele ale inimii.
    Acest dezechilibru major, împotrivindu-se firii, va fi corectat. Când…cum, fiecare om, cât de cât conştient, va trebui SĂ-ŞI răspundă. Dacă mintea a preluat controlul fiinitei în urma unei educaţii otrăvite transmisă “en gross” de la o generaţie la alta, descoperirea adevăratului stăpân al fiinţei este o chestiune ce nu poate fi rezolvată decât de fiecare în parte…”en detail”.

    Apreciat de 2 persoane

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s