Uneori mă gândesc că-n mine se-ascunde un filozof în stare latentă. Pentru că, într-un stil pur omenesc ce încă nu mi-a devenit străin, îmi trec prin cap tot felul de întrebări:
Unde ne e liberul arbitru atunci când vine somnul, când nu-i putem scăpa din mreje? Aş fi în stare să pun rămăşag că orele în care ne stăpâneşte sunt o arvună pe care i-o plătim morţii în rate minuscule, noapte de noapte, şi nu numai noaptea…
Oare n-ar trebui să ne fascineze mai mult umbrele, modul în care călătoresc alături de noi?
Oare n-ar fi fost mai mişto dacă pe Traian Vuia l-ar fi chemat Decebal? Ca să fie dacii mai cu moţ decât romanii?
Am putea considera cuvântul o arcadă care limitează gândul? Sau gândul o arcană care iniţiază cuvântul?
Ne putem lăsa conduşi de lene când dorim mai multă graţie în mişcări?
Şi aşa mai departe…
Dar, până una alta, vă sfătuiesc să vă lăsaţi conduşi de linkurile pe care le veţi găsi în acest tabel.
VERO-VIZIUNI VIRTUALE 
Acum am să mă întreb la ce cugetă puzderia de mâţe care stăpânesc ograda casei noastre! Nu-s decât nouă. Şi primesc şi musafiri. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Miao, poate afli şi ne spui – într-o poezie 🙂
Tare mi-ar mai plăcea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă strig pis-pis nu mă bagă în seamă. Trebuie să miaun. Când intră în casă în cercetare, nu sunt împresionate de „câţ!” sau de „zât!” Trebuie să scuip ca ele ca să le bag în sperieţi şi să fugă. Probabil că în mintea lor eu sunt o mâţă mai ciudat alcătuită. 😆
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fireşte. Voi, bipezii, sunteţi nişte mâţe mari, bizare… 😀 Şi care ne dau de mâncare! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ai încrețit creierii! De asta stau motanii pe garduri: ca să prindă ideile din zbor!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😆
ApreciazăApreciază
..ba, dacii sunt mai cu mot decat romanii, dar gandul tău, motane, m-a lăsat mască! Acu’ trebuie sa ma uit mai atenta la motanii mei, poate-mi transmit si mie ceva asa de genial, desi pot pune ramasag că nu e …mai nimic in mintea lor…acum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Miao, io zic că trebuie să te concentrezi! Noi, motanii, avem tot timpul ceva în minte, dar voi, bipezii, nu stăpâniţi destul de bine telepatia.
Întotdeauna depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile, ca aici: http://griska.wordpress.com/2009/06/18/puncte-de-vedere/
ApreciazăApreciază
Pingback: De la îngrădire la mi minor, via Pandalie | ropot de secunde...