Cugetările motanului Pandalie – 6 – Orbind

 

Îmbătrânind încet şi-orbind treptat,
Nu mai vedem nimic din ce-a-ncânat
Privirea noastră-n primăvara vieţii.
Dar, cu trufie,-ncepem să dăm lecţii.

N-admitem c-avem văzul alterat.
Susţinem, sastisiţi, că s-a stricat
Tot ce era, cândva, bun şi frumos,
Că astăzi este totul mai prejos.

Mai ştim cum îi priveam pe cei bătrâni,
Dar spunem c-am fost tineri şi nebuni.
E lumea peisaj înnegurat
Când, mai şi-acrindu-ne, orbim treptat.

 

Provocat fiind, am cugetat niţel.
Şi m-am trecut şi-aici, într-un tabel.
Dar, ştiţi, eu doar mă joc – şi-s şi cam ţăcănit.
Nu luaţi prea în serios un motan măsluit! 😛

Anunțuri

11 comentarii la “Cugetările motanului Pandalie – 6 – Orbind

  1. M-aţi ametit cu vorbe
    despre intelepciune
    şi nu stiu ce să cuget,
    şi ce să spun, pe bune,
    căci de un timp încoace,
    gândesc că n-am mai fost
    prea buni şi pe o treaptĂ
    nu am mai stat cu ..rost
    cu cei ce nasc cuvinte,
    măiastre şi alese,
    şi-atunci se luă aminte,
    memoria se şterse.
    Şi-n loc de sită bună,
    care să cearnă totul,
    ales-a tăvălugul
    şi asa ne lingem botul
    de dulcele ce-a fost,
    ce-acum va fi..altfel,
    dar cu pestrite gânduri
    şi gustul… cam la fel.
    Posibil sa bat cÂmpii,
    să derutez motanul,
    orbind de-atatea gânduri
    primite cu toptanul,
    care acum imi par
    pline ..de gust amar.

    Apreciat de 1 persoană

    • N-am inspiraţie să-ţi răspund în versuri, dar cu tăvălugul ai mare dreptate… 😦
      Dar a trecut, ne-am ridicat în urma lui şi noi, cei rămaşi, suntem aceeaşi, ne leagă în continuare aceeaşi dragoste de cuvinte şi de joacă. Şi de omenie. Să nu ne mai gândim la gustul amar şi să ne bucurăm de gustul bun al lucrurilor frumoase care ne stau în faţă. 🙂

      Apreciază

Comentariile nu sunt permise.