Parfumul cărţilor

*

„Închise ochii şi inhală aerul gros şi înmiresmat care i se învolbura în jur precum un abur. Cu ceva timp în urmă, ar fi fost dezgustat de duhoarea Templului, dar asta se întâmpla înainte de a fi fost blagoslovit cu ascuţimea simţurilor. Planta îi făcuse acest dar, precum şi multe altele. Acum totul se schimbase. Pentru el, mirosul era un peisaj într-o continuă schimbare, pictat în toate culorile imaginabile, aici strălucitor şi limpede, aici întunecat şi misterios. Erau munţi, canioane şi deşerturi de arome, oceane şi bolţi celeste, râuri şi pajişti, o panoramă magnifică de miresme, imposibil de descris în limbajul omenesc. Prin comparaţie, lumea era o imagine plată, urâtă şi aridă.”

Douglas Preston & Lincoln Child – Relicvariul (al doilea roman din seria Pendergast)

Mi-am adus aminte de citatul ăsta – cum aş fi putut să-l uit, când eu sunt muza sub a cărei oblăduire a fost tradus, pe măsuţa noastră din sufragerie? Mi l-am amintit şi l-am pus aici ca să vă pot spune că un motan ca mine ştie – ştie cum e lumea aia, cu „munţi, canioane şi deşerturi de arome, oceane şi bolţi celeste, râuri şi pajişti, o panoramă magnifică de miresme”. Sigur că (între noi fie vorba) nu există doar miresme, mai sunt şi duhori, pe care însă le acoperim cu nisip, că de-aia ne-a dar Doamne-Doamne lăbuţe şi gheruţe! Le acoperim şi nu le mai pomenim! Despre altele vorbim! Adică despre altul. Despre un alt miros, vreau să zic – unul de nota zece, trecut de mine, Grişka, zis şi Teroarea Gri, în categoria aromelor: parfumul hârtiei, al cărţilor, pe care-l cunosc, miao! de mic, când m-a ameţit atât de tare încât nu m-am putut abţine şi am ros cotorul acestui DEX grăsun, alături de care mă vedeţi aici

… l-am ros de parcă aş fi fost un prăpădit de căţeluş – şi aşa am căpătat dependenţă faţă de acel drog care este cuvântul tipărit!

Ei, şi, cum vă spuneam, parfumul ăsta al cărţilor e… e mai multe într-unul singur! Credeţi-mă, ştiu ce spun, mi-am petrecut multe ceasuri printre ele, adulmecând, fie în vis

… fie în vreme ce  le studiam cu ochii mei ceacâri.

Parfumul cărţilor e, aşadar,  uneori condimentat cu esenţă de praf şi de hârtie veche..

… alteori cu aromă de cerneală şi de hârtie proaspăt tăiată

… de hârtie caldă, blagoslovită de tipar cu rumeneala de pâine neagră a literelor, a acestor furnici încremenite, care mai de care, alcătuind, în toate clipele istorisirii, luuungi şiruri disciplinate. Dar, mai presus de orice, parfumul cărţilor e parfum de poveste. Şi cel mai fain miros poveştile SF – au o aromă exotică, de planetă îndepărtată, de univers străin, de timp prin care încă n-am trecut, sau prin care am trecut altcum…. şi de imaginaţie, de vis omenesc ţesut cu ochii pierduţi în depărtări!

Iar când printre poveştile astea mai sunt şi flori… ca floarea de loldilal, aţi auzit de ea? Aţi auzit vreodată de „mireasma fascinantă a loldilalului, a florilor lui carnivore”? Eu unul am simţit-o, ieşind, îmbătătoare, dintre foile cărţii! M-a fermecat!

L-a fermecat şi pe prietenul meu Alberto!

Iar de frumoasa Jora ce să mai vorbesc? Pe ea a topit-o de-a binelea! A înnebunit-o! 🙂

Închei spunându-vă un secret: au mai descoperit şi alţii parfumul cărţilor, au mai scris şi alţii despre ele! Dacă vreţi să aflaţi despre cine vorbesc, faceţi o vizită la Mirela!

Închei, boieri dumneavoastră,
Cu plecăciune pisicească,
Grişka

Anunțuri

49 comentarii la “Parfumul cărţilor

  1. Grișkuț, tu ai șanse să ajungi un mare scriitor! Că frumos, pufos și șmecher ești, doar ești un…felin! 😉
    Doamne, ce parfum ademenitor ”de hârtie caldă, blagoslovită de tipar cu rumeneala de pâine neagră a literelor, a acestor furnici încremenite, care mai de care, alcătuind, în toate clipele istorisirii, luuungi şiruri disciplinate. Dar, mai presus de orice, parfumul cărţilor e parfum de poveste”!
    Ai perfectă dreptate, iar parfumul de poveste are mirosul care îți vine în minte în timp ce citești. Eu jur că de câte ori citesc o carte, simt miresmele printre care se plimbă eroii săi, dar le simt la propriu, nu doar în imaginație.
    Pickinii noștri mi-au spus că oi fi din neamul lor! 😉
    Te felicit, mi-a plăcut foarte mult povestea și pozele, păi cum!? O zi de vis! 🙂

    Apreciază

  2. crezi că maya a scăpat de parfumul cărţilor? al florii de loldilal?
    şi chiar dacă se spune că nu, noi ştim, floarea de loldilal are urmele tale în ea, grişka, torsul tău…. cel pentru care vero a făcut saltul în timp. nu-i aşa? s-a întors apoi, povestind despre el, sfinte dumnezeule! 🙂 şi apoi te-a aşteptat. ştia deja că dexul este inutil.

    apropo, „nu te încrede în nimeni” are un gust excelent, spune sora ta, după ce a petrecut clipe dulci de degustare în zori de sâmbătă…

    Apreciază

    • Miao, psi, da, da, e chiar aşa cum spui! 😀

      Şi tare mă mai bucur “nu te încrede în nimeni” îi place surioarei mele! Dar să aibă grijă, cuvintele îngraşă, eu am cam făcut burtică! 🙂

      Apreciază

  3. nu numai ca ii plac si cartile vechi, intr-o poza pare ca este pus la curent si cu cartile electronice 🙂
    din curiozitate se citesc multe carti, ceea ce inseamna ca acest mat este un mare admirator al cartilor si al savoarei de tipar 🙂

    Apreciază

  4. ştii ce-mi place mie, Grişka? dovada că nouă, felinelor, chiar ne plac cărtile, e că nu le privim de la cotor încolo, după cum bine se vede în aceste fotografii minunate, ci ca omu’, de-acolo de unde vine şi parfumul lor, dinspre deschiderea lor, cea care îmbie la răsfoiri.

    Apreciază

  5. Frumoasă povestea… și tare înțeleaptă pisica!
    Nici nu avea cum să fie altfel atâta vreme cât a ros până și dex-ul… 🙂
    Frumos parfumul cărților de aici!
    Un weekend plăcut vă doresc! 🙂

    Apreciază

  6. Crescut printre manuscrise, creioane, benzi de tus si calupuri de hartie, nici nu-i de mirare ca Grisca a devenit un specialist în domeniul a „parfum de hârtie” 🙂
    Cât despre literatura, ma bazez 100% pe recenziile semnate de el! Trebuie neaparat sa-mi cumpar floarea de Loldilal!
    Sa aveti un weekend parfumat! 🙂

    Apreciază

    • Miao, dac-o să cumperi cartea, să citeşti neapărat şi prefaţa! Se cheamă „Tuşa Vero şi motanul ei” – iar motanul sunt eu!!! 😀
      Un weekend parfumat îţi dorim şi noi!

      Apreciază

  7. Minunatul motan Griska face furori printre pisicutele romantice dar si printre cele intelepte. Parcurgand randurile il vad – nu doar cu ochii mintii! – cum exploreaza biblioteca si cum isi ascute gherutele si cum alege cartile! Motanul meu – cand era tanar – alegea carti de genul „Al treilea val”! Raftul acela il atragea mai mult si mai mult! Dar pe DEX isi ascutea gherutele! Si e de inteles, din cat imi dau seama acum! 🙂 Ii placea si la tastatura… Cum ieseam din camera hop si el! Stiam ca a fost pe acolo pentru ca gaseam pe ecran un sir luuuung de litere si spatii mari! Dar de cand are un coleg de camera nu mai are tihna sa citeasca. Mai tanar, colegul il tot cheama la joaca!

    Cand e vorba despre pisoi si/sau catei as tot tasta!

    Minunat povestitor… esti, Griska! Multe carti sa mai scrii!

    Viata (sau vieti?! 🙂 ) fericita (fericite)!

    Apreciază

    • Miaulţumesc, miaulţumesc tare mult! 🙂
      Şi eu mă urc pe tastatură, dar numai când e vreun biped de-al meu la calculator! Ca să nu mai bată cu degetele în tastele alea, să se joace cu mine! 🙂

      Apreciază

  8. Pingback: Poveste cu cãrti.Biblioteca Dana « Daurel's Blog

  9. :)))))) am incercat sa formulez asta, mai academic, sa zic asa … dar nu-mi iese, asa ca o sa o spun sincer si liber: Caaat de scuuump!!!!!!! … in timp ce citeam in mintea mea zburda o voce foarte comica, plus rimele amuzante „Le acoperim şi nu le mai pomenim!”, plus pozele care-s atat de miau 😀 plus parfumul cartilor … o nebunie :))) … ma bucur ca am ajuns aici pe blog, presimt ca-mi va oferi multe lecturi asa … pe gustul meu 😀

    Apreciază

    • Miao, articolul ăsta e scris de mine, un motan, nu nici trebuie să-mi vorbeşti academic! 😆
      Şi noi, autorii blogului (eu, şi Vero, şi personajele din poveşti) ne bucurăm că ai trecut pe aici şi te mai aşteptăm oricând cu plăcere! 🙂

      Apreciază

  10. Vin pentru prima data la tine pe blog si sorry….. am uitat de poveste si m-am îndragostit de motanul tau! Sssst! Sa vorbesc mai încet sa nu ma auda Mishu! Motanul meu…. :))
    Frumoasa povestea si sa stii ca ma duc acum direct pe google…. exista adevarat floarea sau numai cartea?! Ferice de tine esti în ro si ai carti multe…. eu a trebuit sa la las acolo!

    Apreciază

    • Miao, eu eclipsez pe toată lumea, de mine se îndrăgosteşte toată lumea – nu ştiu de ce, dar îmi place! 😀
      Şi nu, floarea nu există decât în povestea care îi poară numele, un nume împrumutat de întregul volum de povestiri, pentru că, DA, cartea există! 🙂

      Apreciază

  11. Pingback: Lumea perfectă (parfumul cărţilor) | innerspacejournal

  12. Griska, motan frumos si talentat! Te-am mai citit eu dar parca te autodepasesti cu fiecare zi ce trece. Frumoasa scriere, frumos parfum de poveste. Eu cred ca cea mai frumoasa poveste e aceasta: cum un motan superb a ajuns sa aiba blog, sa aiba biblioteca lui, bipezii lui si toate cele, pe care le mai are. Asta e adevarata poveste. Frumoase fotografii! Cine ti le-a facut, Griska?
    O seara cat mai plina de nazdravanii 😉

    Apreciază

  13. Pingback: Ghicitori, carte ilustrată de Mirela Pete « Mirela Pete. Blog

  14. Draga motan isteţ, mi-a plăcut mult povestea ta despre parfumuri din cărţi… Se vede treaba că eşti expert în a identifica cele mai preţioase arome şi îţi spun drept că ai şi mare talent în a istorisi… Îţi doresc să descoperi parfumuri noi mereu şi să ai alături prietenii! 🙂

    Apreciază

  15. Pingback: Lunga vară fierbinte la Grădina Botanică. MFC « Clipe de Cluj

  16. Pingback: Numai și numai vara! MFC « Mirela Pete. Blog

  17. Pingback: Un tablou pe săptămână « Mirela Pete. Blog

  18. Pingback: Happy Weekend. Ediția 24 « Mirela Pete. Blog

  19. Pingback: Gata vacanța, acum în atelierul de pictură și la masa de desenat! « Mirela Pete. Blog

  20. Cel mai mult imi place poza in care citesti, draga Gtiska :)) Esti mortal :))
    Desi maine este luni iar eu ueasc aceasta zi,spun ce spius un confrate de-al tau intru rasa, Garfield, „I hate Monday”, cu toate acestea iti doresc tie si bipezilor lor tai, o saptamana cat mai buna!!

    Apreciază

  21. Pingback: One Lovely Blog Award « Mirela Pete. Blog

  22. Pingback: Am fost premiat ! « Daurel's Blog

  23. Pingback: Interviu psiriduş – anacondeiat şi amalgamat | Cioburi de chihlimbar

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s